Gestiunea activelor economice de importanță națională și deciziile privind industria de apărare reprezintă piatra de temelie pe care se sprijină suveranitatea și stabilitatea financiară a oricărui stat european. Cu toate acestea, tranzacția recentă privind adjudecarea Șantierului Naval Mangalia dezvăluie o arhitectură guvernamentală profund deficitară, caracterizată prin lipsă de viziune, negocieri slabe și o asimetrie flagrantă de interese. În locul unei strategii coerente de reindustrializare și securitate maritimă, autoritățile române au asistat pasiv la vânzarea unui obiectiv industrial strategic mult sub prețul real al pieței, creând un precedent periculos în raporturile comerciale și militare ale țării.
Procedura de faliment și licitație publică organizată pentru activele Șantierului Naval Mangalia s-a încheiat prin adjudecarea acestora de către Rheinmetall Real Estate România SRL pentru suma de 138,03 milioane de euro, fără TVA. Vânzarea s-a perfectat la o diferență substanțială față de prețul de evaluare inițial de aproximativ 184 de milioane de euro, după ce încercările anterioare au eșuat sau au fost amânate. Această diminuare cu peste 45 de milioane de euro a valorii activelor reprezintă o pierdere directă pentru masa creditoare și pentru statul român, confirmând că presiunea momentului și lipsa de opțiuni alternative formulate de Guvern au obligat cedarea unui colos industrial la… CITEȘTE CONTINUAREA!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google