Două proiecte de hotărâre de guvern puse în transparență de Ministerul Educației și Cercetării dezvăluie realitatea brutală a finanțării educației în 2026: salariile profesorilor nu vor crește, iar banii pentru funcționare vor primi doar o gură de aer. Sistemul intră în austeritate totală.
Conform articolului XVI din Legea 141/2025, cuantumul brut al salariilor personalului plătit din fonduri publice se menține la nivelul lunii decembrie 2025. Pentru educație, asta înseamnă că valoarea costului standard pentru coeficientul 1 la salarii rămâne 9.620 lei – exact ca în 2025. Zero creștere. Zero majorări. Ministerul nu ascunde temeiul: decizia a venit din vot al Consilului Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, în ședința din 23 decembrie 2025. Deci nu e o surpriză – e o alegere deliberată. Pentru profesori, mesajul e limpid: indiferent de inflație, indiferent de creșterea costului vieții, indiferent de motivație – salariile rămân pe loc. Într-o țară unde inflația anuală a fost estimată la 9,8%, asta înseamnă o pierdere reală de putere de cumpărare.
Singura majorare vine la componenta de cheltuieli materiale: coeficientul 1 urcă de la 704 lei la 773 lei – adică +69 lei. Ministerul justifică asta ca fiind o ajustare de +9,8% pentru inflație. Dar în realitate, e o mișcare cosmetic. Acești 69 de lei trebuie să acopere creșterea costurilor la utilități, materiale, servicii și formare continuă. Pentru o școală mică, asta poate fi doar o lună de încălzire în plus. Pentru una mai mare, nici atât. Traducere practică: școlile vor funcționa la limita supraviețuirii. Reparații amânate, consumabile reduse, servicii tăiate, confort termic compromis.
Un punct crucial și periculos: proiectul modifică pragurile legate de numărul de elevi pe clasă în mediul urban. Până acum, școlile din orașe puteau primi relativ ușor bani de echilibrare chiar cu clase subdimensionate. Sistemul tolera existența claselor mici și acoperea costul. Din 2026, finanțarea devine condiționată strict: minimum 18 elevi la primar, 20 la gimnaziu, 23 la liceu. Banii suplimentari se acordă doar în situații limitate. Asta mută sistemul de la protecție la penalizare. Dacă nu ai suficienți elevi, nu primești suficienți bani. Automat, asta împinge spre comasări, dispariția unor specializări și reducerea normelor profesorilor. Miza e imensă: în orașe unde scade populația școlară, aceste praguri pot decide dacă o școală mai respira financiar sau intră în colaps.
În sate, situația e și mai dramatică. Școlile nu vor fi închise direct, dar vor funcționa în forme degradate: finanțare calculată strict pe numărul de elevi înseamnă mai puține ore separate, mai multe clase simultane, profesori care fac naveta între unități. Copii de a V-a și a VI-a vor sta în aceeași clasă, la simultan. Oferta educațională se restrânge. Pregătirea pentru examene devine mai slabă. Pe termen lung, părinții și-și mută copiii spre oraș, efectivele scad și mai mult, și sistemul intră în cerc vicios: școala rămâne deschisă formal, dar educația se subțiază treptat.
Ceea ce se vede din documente e o filozofie bugetară clară: statul încearcă să controleze cheltuiala salarială prin înghețare și să lase o ajustare limitată doar pe funcționare. Exact atât cât „să nu moară”. Educația ajunge ca un pacient fără șanse la viață, care respira artificial și a cărui calitate a vieții scade pe zi ce trece. Dar critica merge mai adânc. Într-o perioadă în care inflația mănâncă puterea de cumpărare, iar costurile cresc peste tot, a ține salariile pe loc nu e o măsură de austeritate – e o declarație de război asupra profesorilor și, indirect, asupra elevilor. Dacă prețurile cresc iar salariile rămân pe loc, câți oameni mai rămân motivați să ducă sistemul în spate? Iar efectul nu se oprește la profesori. Părinții și elevii vor resimți direct scăderea calității actului educațional: clase comasate, predare simultană, ofertă școlară redusă. Mai puțină atenție individuală. Pregătire mai slabă pentru examene.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google