Prin august 2007 pleca la Moscova o delegație de la Ministerul Economiei, condusă de Varujan Vosganian! Scopul declarat al funcționarilor publici era de a negocia prețul gazelor naturale achiziționate de statul român, adică interesul național! După câteva zile mă sună un amic, care începe să îmi povestească cum s-a derulat negocierea de la Moscova, dintre funcționarii statului român și reprezentanții rușilor.
Au ajuns acolo românașii în Moscova, și-au închiriat un etaj întreg într-un hotel și trei zile au băut ca porcii. Rușii nici măcar nu i-au băgat în seamă, se pare că nici măcar nu știau că vin românii să negocieze prețul la gazele naturale. După trei zile, când au revenit în țară, funcționarii publici români au declarat că discuțiile au fost fructuoase, dar rezultatele se vor vedea în timp. Asta nu este partea haioasă, este partea tragică a poveștii! Nu este prima oară când trimitem boi să reprezinte interesele statului român. Acum urmează partea haioasă!
În timpul discuției cu amicul meu mi s-a întrerupt telefonul, deoarece se descărcase bateria. Am format numărul lui de pe telefonul fix din birou, pentru a continua discuția despre „bilaterala” de la Moscova, deoarece mi se părea interesant subiectul. După aproape o oră sunt chemat de către locțiitorul unității, care îmi comunică faptul că sunt așteptat de un șef de la o unitate centrală. Ajung la cealaltă unitate și sunt invitat într-un birou care adăpostea elitele a două direcții centrale – contraspionajul și economicul. Imediat sunt luat la întrebări despre natura relației dintre mine și amicul cu care discutasem la telefon despre întâlnirea de la Moscova. Interlocutorii mei erau foarte intrigați de faptul că persoana respectivă mă sunase, din proprie inițiativă, pentru a-mi comunica comportamentul reprobabil al unor funcționari publici români. Le explic geniilor din fața mea că amicul respectiv este o persoană de la care mai solicit explicații referitoare la mediul de afaceri din România, iar datele furnizate de acesta au fost întotdeauna reale. Nu am considerat necesar să îl recrutez, deoarece domeniul său de activitate nu are legătură cu zona mea de interes, dar l-am verificat și nu rezultau aspecte care să mă facă să cred că este un risc dacă păstrez legătura cu el. Totodată, le-am comunicat că, dacă doresc, îl putem chema la o întâlnire, ca să se convingă și ei că persoana respectivă este un om normal, cu simț civic mai dezvoltat decât al multor funcționari publici, al cărui singur interes este să obțină un venit decent prin muncă.
Mi s-a comunicat faptul că amicul meu este în atenția unei unități din cadrul serviciilor de informații autohtone, fiind bănuit că desfășoară activități de obținere de informații în favoarea unei puteri străine. Mi-am stăpânit cu greu râsul, deoarece amicul meu, în toate discuțiile pe care le aveam, îmi comunica faptul că, prin zona Bacăului, unde lucra el, nu mai era nicio diferență între infractori, politicieni, polițiști, procurori, judecători și SRI-iști, toți fiind grupați în câteva loje masonice și frecventând aceleași birturi, în care își stabileau domeniile de interes și obiectivele financiare. Am rugat geniile din fața mea să reevalueze informațiile primite de la reprezentanții din teritoriu, deoarece starea financiară a amicului meu nu mă făcea să cred că este trădător. Am părăsit biroul și nu am fost concediat, iar cu amicul meu, căruia nu i-am spus că este „trădător”, am continuat să păstrez legătura. Este liber și nu a fost chemat niciodată să dea cu subsemnatul în calitate de suspect de săvârșirea infracțiunilor de spionaj, trădare sau terorism…
O chestiune cunoscută prin SRI este faptul că un „caz de spionaj sau trădare” poate justifica activitatea unui colectiv impresionant. Adică reprezentanții SRI, în loc să scrie despre problemele reale, respectiv corupția, nepotismul și incompetența, aleargă spioni imaginari! Pentru că PPC – adică, Poate Pică Ceva…
***
Cu ceva timp în urmă, am avut ocazia să cunosc un afacerist autohton care, după aproape opt ani, a reușit să le demonstreze celor de la DNA că informațiile furnizate de către SRI, referitoare la infracțiuni de spălare de bani și evaziune fiscală, erau false. Omul își dezvoltase o afacere de nișă, în domeniul metalurgiei. Cu siguranță nu fusese cel mai cinstit afacerist la începuturi, dar, pe măsură ce afacerea s-a dezvoltat, a conștientizat faptul că intrarea în legalitate este singura soluție pentru a-și continua activitatea. După aproape 15 ani de muncă s-a trezit în birou cu niște agarici care s-au prezentat ca fiind reprezentanții unui fost prim-adjunct al SRI și că sunt interesați să îi preia afacerea… și nu contra-cost!
După câteva momente de uimire, omul i-a invitat afară din birou și se aștepta să nu mai audă de idioții ăia, dar, în circa două săptămâni, Secția Județeană de Informații Teleorman a transmis către o unitate centrală niște informații extrem de „solide” referitoare la infracțiunile comise de proprietarul afacerii râvnite de gașca fostului prim adjunct al SRI-ului… Informațiile respective, deși nu erau probate, au fost transmise către reprezentanții DNA, care au deschis imediat un dosar penal. După aproape opt ani, în care omul de afaceri a plătit expertize contabile și a demonstrat că presupusele prejudicii aduse statului sunt fanteziile unor incompetenți din SRI, procurorul DNA a dispus clasarea, deoarece fapta nu există!
Lichelele din Secția Județeană de Informații Teleorman, care au transmis informațiile inițiale, au ieșit la pensie… le vom plăti pensie militară mulți ani, pentru că o merită, nu? Lacheii din unitatea centrală a SRI care au sesizat DNA sunt încă ofițeri activi… vor ieși și ei la pensie în curând, poate… cu siguranță vor căpușa o instituție a statului român, pentru că merită, nu? Ofițerii SRI care erau detașați la DNA, și le dictau procurorilor cum să instrumenteze cazurile, unii sunt la pensie, alții au revenit în SRI… Omului de afaceri i s-a dus dracului sănătatea și afacerea, pentru că a refuzat o ofertă onestă… Asta nu îi împiedică pe ofițerii SRI să se privească dimineața în oglindă și să se amăgească cu gândul că ei reprezintă singura pavăză împotriva corupției!
***
După mulți ani, m-am regăsit în situația amicului meu, bănuit de geniile SRI-iului că este trădător… o gașcă de idioți, o parte dintre ei fiindu-mi cunoscuți, în coordonarea lui Cojocaru Gabriel, ajuns general din postura de tradițional băiat de mingi al oricărui superior ierarhic ce îi putea securiza poziția căpătată, au început să inventeze informații.
Deoarece nu au reușit să găsească nicio chestiune plauzibilă, reprezentanții intelligence-ului autohton s-au limitat la a-și obliga informatorii să mintă în documente oficiale. Printr-o întâmplare, unul dintre documentele elaborate de către doi inutili cu grad militar, maiorul Alexandru Șerb și colonelul Răzvan Deac, a ajuns în posesia mea. În aceeași perioadă am reușit să obțin și o înregistrare audio a declarației unui fost colonel MAN, Pădurețu Cristian, cu care colaboraseră cei doi angajați ai SRI în elaborarea documentului respectiv. Am încercat să obțin un punct de vedere din partea instituției numite SRI, dar răspunsurile primite sfidau logica și bunul simț. Ulterior am sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar București, iar acolo s-a pus în aplicare metoda standard de mușamalizare:
- Denunțătorul este transformat în martor-denunțător, pentru a nu putea contesta decizia de clasare;
- Sesizarea inițială este plimbată între mai multe instituții și este „spartă” în mai multe cazuri, fiecare dintre ele fiind închis prin „NUP”.
Prin modul în care a fost soluționată plângerea pe care am depus-o la instituțiile abilitate, am identificat câteva aspecte ca m-au convins că diferențele dintre mentalitatea elitei „intelligence”-ului autohton și cea a maneliștilor sunt aproape insesizabile:
- Acțiunilor ambelor categorii sociale se bazează pe faptul că, indiferent de gravitatea faptelor comise, sunt intangibili în fața legii! Ambele grupuri sociale, după comiterea infracțiunilor, se retrag în zonele de comfort tradiționale – palatul cu turnulețe sau unitatea militară!
- În situația în care, prin absurd, sunt surprinși în flagrant delict, exponenții celor două entități sociale au metode relativ identice de a evita răspunderea penală! În timp ce maneliștii vor încerca să își cumpere libertatea cu bani, invocând foamea și lipsa de educație, ofițerii SRI vor invoca „siguranța națională” și ”interesul național” – adică tot foamea și lipsa de educație, dar folosind un limbaj elevat! A doua etapă în procesul de „dezvinovățire” este reprezentat, în cazul maneliștilor, de lansarea puradeilor în capul organelor de cercetare penală, iar, în cazul reprezentanților SRI, de apariția unui „pachet suspect” pe lângă o ambasadă. Sau de expulzarea unor teroriști/spioni, eveniment care va fi preluat de toată presa de calitate din țara asta! Sper că „băieții de la SRI” știu cine trebuia să fie arestat când a apărut scandalul Black Cube, nu?
- Ambele categorii sociale dispun de un sistem de justiție paralel cu cel oficial, dar la fel de ineficient. Astfel, în timp ce staborul și bulibașa ar cam trebui să impună respectarea unui anumit cod deontologic în șatră, conducerea SRI și gluma aia sinistră numită „consiliu de onoare” ar avea cam același scop. Din păcate, atât bulibașa, cât și conducerea SRI, sunt interesați doar de cravatele de aur și de bunăstarea financiară a apropiaților lor. Iar staborul și „consiliul de onoare” sunt simple instrumente prin care „liderii” controlează mulțimile…
- O altă trăsătură comună celor două grupuri sociale o reprezintă tendința de a-și aduce tot neamul în zona în care se pot obține avantaje de orice natură. Încercați să vă aduceți aminte de modul în care maneliștii „atacau” diverse state, fiecare membru al familiei având un rol bine stabilit. Întâi pleca acolo capul familiei, testa terenul și, dacă totul era ok, aducea restul neamului. Cam așa se întâmplă și prin SRI – dacă ajunge unul pe acolo, își târăște tot neamul după el. Toți devin subit inteligenți și apți de a proteja și promova interesul național! Opinia mea personală este că, în maxim două generații, în afară de corupție și incompetență, SRI-ul se va confrunta cu o problem mult mai gravă, respectiv consangvinizarea serviciului.
- Poate cea mai haioasă asemănare dintre maneliști si reprezentanții SRI o reprezintă conflictele interne! Vă aduceți aminte conflictele alea în care erau implicați zeci de maneliști-infractori wannabe, iar la final lista „victimelor” era reprezentată de un individ cu sprâncenele arse de la o brichetă care era defectă? Cam așa sunt și conflictele din SRI – toate elitele „intelligence”-ului cunosc afacerile și mizeriile celorlalți colegi, dar nimeni nu este dispus să inițieze un conflict, deoarece toate dulăpioarele sunt pline ochi de schelete. Așa că toți se limitează la a se rățoi unii la alții prin intermediari, faultându-și reciproc grupurile de interese pe care le promovează sau care îi promovează…
Iar dacă ai o afacere în țara asta și nu ești afiliat unui grup din SRI, ai dat de dracu! Pentru că sigur se trezește un geniu din SRI să te transforme în infractor, că doar trebuie să mimeze și ei lupta împotriva corupției instituționalizate, nu!?
Sorin Prioteasa – contributor TOMIS NEWS – este căsătorit și are doi copii. A absolvit Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul“, a activat timp de mai mulți ani în domeniul intelligence, dar și în calitate de contractor independent în zone de conflict. În prezent, este programator în cadrul unei companii multinaționale.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google