România ar putea deveni una dintre piesele centrale ale unui proiect energetic strategic susținut de Statele Unite, care vizează reorganizarea fluxurilor de gaze din Europa Centrală și de Sud-Est. Prin Coridorul Vertical de Gaze, o infrastructură care leagă terminalele de GNL din Grecia de Bulgaria, România, Moldova și Ucraina, Washingtonul și aliații europeni încearcă să reducă dependența regiunii de gazul rusesc și să conecteze aceste piețe la exporturile de gaz natural lichefiat din SUA.
Atacul iranian care a forțat Qatar Energy, al doilea cel mai mare exportator de GNL din lume, să oprească producția săptămâna trecută a făcut ca prețurile la gaze în Europa să crească cu aproape 50 procente. Acest lucru a evidențiat cât de expusă rămâne Europa la șocurile geopolitice din afara granițelor sale, precum și necesitatea de a prioritiza securitatea energetică mai presus de orice. În 2025, Qatarul a furnizat doar aproximativ 4 procente din importurile de gaze ale Uniunii Europene, dar, întrucât aceste cantități nu mai sunt acum disponibile, din ce în ce mai mult cel care va fi stabilit prețul pe piață va fi gazul din SUA. Statele Unite sunt cel mai mare producător și exportator de GNL din lume. Acest fapt ar putea consolida eforturile SUA de a presa Europa să accelereze decuplarea totală de gazul rusesc, o decuplare pe care liderii occidentali încearcă să o realizeze prin sancțiuni, de patru ani de când Moscova a invadat Ucraina.
Orice relaxare temporară a sancțiunilor SUA asupra petrolului rusesc în timpul războiului nu ar trebui să schimbe această traiectorie pentru GNL. Amenințarea președintelui rus Vladimir Putin de săptămâna trecută de a întrerupe exporturile de gaze naturale pe care Rusia încă le mai direcționează către Europa va oferi un impuls suplimentar pentru a reduce această dependență. Gazul rusesc reprezintă încă aproximativ 10 procente din importurile UE. UE a stabilit prin lege să pună capăt tuturor importurilor de gaze rusești până în septembrie 2027, dar ambiguități și lacune juridice ar putea prelungi dependența de gazul rusesc chiar și după 2028. Deși SUA acoperă în prezent majoritatea importurilor europene de GNL, Gazprom rămâne principalul furnizor de gaze naturale pentru Europa Centrală, de Est și de Sud-Est. Aceste regiuni sunt și locul în care ajunge aproape tot gazul rusesc care curge prin conducte către Europa, restul intrând prin conducta TurkStream care leagă Rusia de Turcia.
Spre deosebire de Europa de Nord, care și-a diversificat rapid operațiunile energetice în ultimii ani cu noi terminale GNL și interconexiuni de conducte, țările din Europa Centrală și de Sud-Est rămân expuse structural. Spații limitate de stocare, tarife de transport multiple și diferite și piețe slab integrate în UE au făcut ca gazul rusesc prin conducte să rămână mai atractiv din punct de vedere comercial. De aceea, la Conferința Transatlantică privind Securitatea Aprovizionării cu Gaze, care a avut loc la Washington la sfârșitul lunii februarie, cu câteva zile înainte de începerea conflictului din Orientul Mijlociu, mesajul americanilor a fost clar: accelerarea fluxului de GNL american către cele mai vulnerabile piețe ale Europei.
Pentru a realiza acest lucru, înalți oficiali americani și mai mulți miniștri europeni ai energiei se concentrează pe noul proiect emblematic: Coridorul Vertical de Gaze, care conectează terminalele GNL ale Greciei cu Bulgaria, România, Moldova și Ucraina. Coridorul Vertical de Gaze ar putea redirecciona fundamental fluxurile comerciale de gaze din Europa Centrală și de Sud, legându-le de lanțurile de aprovizionare transatlantice, ceea ce ar asigura importuri de GNL pe termen lung și ar transforma Balcanii în noua frontieră a pieței pentru exportatori. Ca parte a acestui efort, mari exportatori americani, precum Cheniere și Venture Global, au convenit să furnizeze aproximativ 8 miliarde de metri cubi pe an, în baza unor contracte pe 20 de ani, comercianților și guvernelor din Europa Centrală și de Est. Această cantitate echivalează cu aproximativ 10 procente din exporturile de GNL ale SUA către UE în 2025. Acești cumpărători au semnat, la rândul lor, acorduri de import neobligatorii cu traderi europeni pentru a sprijini fluxul de GNL către aceste regiuni. Dorința liderilor europeni de a se angaja în contracte pe termen lung cu gaze, după mai bine de un deceniu de discuții despre necesitatea reducerii consumului de combustibili fosili, evidențiază noua realitate: preocupările legate de securitatea energetică depășesc nevoia de decarbonizare.
Succesul Coridorului Vertical de Gaze este încă departe de a fi garantat. Tarifele transfrontaliere dintre țările din Europa Centrală și de Sud rămân prohibitiv de mari. Cu toate acestea, operatorii rețelei regionale propun un nou super-acord care ar permite furnizorilor să angajeze capacitate de transport pe întregul coridor într-un singur contract. Există, de asemenea, obstacole de infrastructură. Terminalele GNL nu au suficient spațiu de stocare, ceea ce înseamnă că instalațiile subterane din Bulgaria și Ucraina vor trebui extinse pentru a permite fluxuri la scară largă. Mai mult, fără sprijin financiar din partea UE pentru a acoperi costurile suplimentare ale operatorilor de sisteme de transport pentru modernizarea rețelei, gazul rusesc transportat prin conductele existente va rămâne mai ieftin, subminând eforturile de diversificare.
În cele din urmă, pentru o funcționare la scară largă a Coridorului Vertical, GNL-ul trebuie să curgă din Turcia spre nord. Turcia dispune de un potențial semnificativ de regazeificare ce nu este exploatat, totalizând 58 de miliarde de metri cubi pe an, suficient pentru a crește aprovizionarea europeană cu GNL american cu aproximativ 70 procente. Aproximativ jumătate din această capacitate ar putea fi utilizată pentru a transporta volume de-a lungul Coridorului către Ucraina și Europa Centrală. În practică, însă, gazul rusesc ocupă încă o parte semnificativă din capacitatea de transport a Turciei prin intermediul TurkStream. Și într-o lume geopolitică din ce în ce mai fragmentată, Turcia s-ar putea să nu dorească să se alinieze intereselor europene și americane, mai ales dacă stimulentele economice continuă să facă alternativa mai atractivă.
SUA prezintă exporturile de GNL ca fiind esențiale pentru securitatea economică a Europei, dezvoltarea industrială și chiar pentru noua cerere de infrastructură nouă. Conflictul din Iran a arătat că, în circumstanțele actuale, acest lucru este probabil adevărat. Unii ar putea pune la îndoială dacă este înțelept să se amplifice această nouă dependență, mai ales având în vedere decizia Americii de a continua războiul cu Iranul și știind potențiala perturbare pe care ar provoca-o sistemului energetic internațional. Dar Europa are puține alternative, iar reducerea influenței Moscovei asupra economiilor UE, care sunt mai expuse presiunilor politice și economice, ar putea merita riscul.
În paralel cu tensiunile din Orientul Mijlociu și volatilitatea piețelor energetice, Statele Unite au autorizat temporar țările să cumpere petrol și produse petroliere rusești sancționate, aflate deja în tranzit pe mare. Scott Bessent, secretarul Trezoreriei SUA, a precizat că derogarea este valabilă pentru o perioadă de 30 de zile și se aplică exclusiv petrolului deja încărcat pe nave. Această măsură pe termen scurt, adaptată cu precizie, se aplică numai petrolului aflat deja în tranzit și nu va aduce beneficii financiare semnificative guvernului rus. Licența va rămâne în vigoare până pe 11 aprilie și a fost justificată de Washington prin nevoia de a promova stabilitatea piețelor globale de energie în contextul războiului din Orientul Mijlociu.
Decizia vine după ce prețul petrolului a depășit pragul de 100 de dolari pe baril, iar tensiunile s-au amplificat după atacuri asupra unor nave comerciale în Golful Persic și după amenințarea Iranului de a bloca Strâmtoarea Ormuz, ruta prin care tranzitează aproximativ o cincime din petrolul mondial. Potrivit datelor citate de Fox News și Reuters, aproximativ 124 de milioane de barili de petrol rusesc se aflau joi pe mare, în 30 de locații diferite la nivel global. Măsura ar putea asigura aprovizionarea pieței globale cu petrol pentru aproximativ cinci-șase zile, în condițiile în care fluxurile energetice din Orientul Mijlociu rămân vulnerabile. După anunțul Washingtonului, trimisul economic al Rusiei, Kirill Dmitriev, a declarat că piața globală a energiei nu poate rămâne stabilă fără petrolul rusesc.
În același timp însă, liderii europeni resping ideea relaxării sancțiunilor. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a afirmat că nu este momentul ca sancțiunile împotriva Rusiei să fie relaxate, după o discuție cu liderii G7 privind impactul războiului asupra piețelor energetice.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google