Spread the love

La întoarcerea de la biserică se pune masa de Paști, din păcate în acest an nu mai este permisă participarea creștinilor la slujba de Înviere!  În unele zone, masa de Paști se pune imediat ce se împarte lumina de Înviere la biserică, la miezul nopții de sâmbătă spre duminică. În alte zone, se scot cu lopata mici petice de pământ cu iarbă verde și proaspătă care se pun la intrarea în casă, în fața ușii, pe care se pășește la venirea de la biserică.

Mai peste tot, tradiția cere ca înainte de așezarea la masă, fața să se spele cu apă neîncepută (prima apă luată după miezul nopții) din cană nouă, în care s-au pus: un ou înroșit, unul alb, un ban de argint, un fir de iarbă etc. Spălatul pe faţă dă sănătate, face fața frumoasă, asigură spor în toate. Mezinul casei ia banul și oul.

Masa de Paști este bogată în această zi și la cei săraci. Nu lipsesc de pe masă ouăle roșii și colorate, pasca și cozonacul, vinul roșu, carnea de miel, peștele, pâinea proaspătă și alte numeroase bunătăți. Masa începe cu ciocnitul ouălor roșii, cu vârful, moment în care cei doi dialoghează: Hristos a înviat! Adevărat a înviat! În ziua de Paşti nu se mănâncă oul cu sare, se spune că transpiri tot anul. La masa de Paşti e bine să mănânci mai întâi un ou, existând credința că acesta aduce sănătate pe parcursul anului, apoi peşte şi pasăre, pentru a fi sprinten precum peştele şi uşor ca pasărea.

Evident, meniul de Paști conține și mâncare gătită după variate rețete care folosesc ouă, carne de miel sau ied (cum sunt: ciorba, stufatul, drobul), brânză (plăcinte, brânzoaice), cocă de cozonac (colaci, păscuțe), legume, verdețuri etc. La o masă care se respectă se pot deosebi, în derularea mesei, multe bunătăți grupate pe rosturile lor: pască și ouă roșii, aperitive (drob, pateuri, rulade, chec-aperitiv, ouă-umplute), ciorbă/borș de miel, sarmale (sarmale cu păsat), miel (friptură, grătare, frigărui), mușchi de vită, pește, pasăre (pui, rață, curcan), iepure, patiserie, plăcinte, cofetărie, cozonaci și băuturi (neapărat vinul roșu ritualic). O zicală potrivită pentru mesele de Paști: „Trei zile, masă-ntinsă”

Ca trebuie să ştim despre carnea de miel!

Carnea de miel este o carne roșie, bogată în acizi grași Omega 3, zinc (100 g carne de miel conține 40% din doza zilnică recomandată de zinc), complexul de vitamine B, este hipocalorică, din 100 g carne de miel preparată numai la grătar sau la cuptor asimilăm 160 kcal.

Cum se recunoaște carnea de miel proaspată?

Aprecierea prospețimii cărnii de miel se realizează cu ajutorul organelor de simt: văz, miros și pipăit. Astfel, la aprecierea calităţii cărnii se verifică:

  • aspectul cărnii: la carnea proaspătă suprafața este acoperită cu o peliculă uscată, iar în secțiune, carnea este lucioasă și slab umedă;
  • culoarea cărnii: la suprafață este roz, iar în secțiune culoarea este roșie, caracteristică regiunii anatomice;
  • consistența cărnii: fermă și elastică, urma lăsată de apăsarea cu degetul dispare repede;
  • mirosul cărnii: plăcut, caracteristic speciei;
  • culoarea și consistenţa grăsimii: albă și compactă;
  • măduva oaselor: elastică, lucioasă, iar în secțiune umple complet canalul medular;
  • tendoanele și articulațiile: lucioase, elastice, tari, lichid sinovial limpede;
  • bulionul (fiertura de carne după sedimentare): limpede și aromat, cu un strat de grăsime la suprafață.

Recomandăm consumatorilor să achiziționeze miei verificați de către medicul veterinar, cu o greutate a carcasei de peste 12 kg. Mieii sub această greutate au un conținut ridicat de apă, ceea ce face ca prin operația de pregătire (fierbere, prăjire, frigere) să se diminueze cantitativ foarte mult cantitatea de preparat rămasă de consum. Prețul unui kg de carne de miel variază de la 20 lei, în orașele mici, la 30 de lei în marile orașe (București, Constanța, Timișoara etc).

Drobul de miel

În acest preparat industrial din carne se folosesc până la 16 aditivi alimentari (E120 – carmin; E262 – acetați de sodiu; E300 – acid ascorbic; E301 – ascorbat de sodiu; E315 – acid izoascorbic; E316 – eritorbat de sodiu; E407 – caragenan; E412 – gumă guar; E415 – gumă xantan; E450 – difosfați; E451 – trifosfați; E452 – polifosfați; E471 – mono și digliceride ale acizilor grași; E472d – esteri ai acidului citric; E520 – nitrit de sodiu; E621 – glutamat monosodic).

Atenţie la sarea iodată!

În prezent, mulți producători din industria alimentară folosesc sarea iodată și în alte ramuri ale industriei, cu toate că acest lucru nu mai este obligatoriu decât pentru industria pâinii și a produselor de panificație, fapt ce poate genera probleme de sănătate consumatorilor. În sarea iodată pe lângă iod se mai adaugă şi ferocianură de potasiu – E536 – un agent antiaglomerant. La peste 100 grade celsius ferocianura de potasiu se descompune în cianură de potasiu și clorură de fier, fapt ce provoacă reducerea transportului de oxigen către sânge, dificultăți în respirație, dureri de cap și amețeli.

Ce trebuie să ştim despre borşul la plic!

În compoziția borșului comercializat sub forma de pudră producătorii folosesc următoarele ingrediente: acid citric, acid lactic, monoglutamat de sodiu, lactat de calciu, 5-ribonucleotide disodice, ascorbil palmitat, alfa tocoferol, caramel, riboflavină, ulei de palmier, ulei vegetal de floarea soarelui, ulei vegetal de rapiță, lactoză, maltodextrină, tărâțe de grâu, făină de grâu, făină de porumb, făină de secară, zahăr, sare, amidon din porumb, amidon din cartofi, arome, țelină deshidratată, ceapă deshidratată, frunze de pătrunjel deshidratate, mărar deshidratat, praz deshidratat, morcov deshidratat, rădăcină de leuștean, leuștean, ardei gras roșu, păstârnac, semințe de țelină, extract de leuștean, zer, lapte degresat, lapte praf degresat, smântână pudră, extract de rozmarin, drojdie deshidratată, tumeric, curcumă.

Date fiind cele de mai sus, o alternativă sănătoasă la borșul la plic o constituie borșul tradițional care poate fi preparat în casă de fiecare dintre noi prin folosirea următoarelor ingrediente: 5 l apă, 500 g tărâțe de grâu, 100 g pâine neagră (fără aditivi alimentari), 3 linguri făină de porumb (mălai) și leuștean. Prepararea acestuia se face în două etape:

  1. Într-un vas emailat cu capac se face o plamadă (maia) prin umezirea cu apă rece a amestecului format din 250 g tărâțe și 100 g pâine neagră fărămițată. Se lasă timp de 2 zile la dospit.
  2. Se adaugă restul de tărâțe, cele 3 linguri de mălai și leușteanul. Peste acestea se toarnă apa la temperatura de 60 grade, cca 2/3 din capacitatea vasului. Se amestecă cu o lingură de lemn de 2-3 ori pe zi. Vasul cu conținutul obținut se păstrează într-un loc călduț. După limpezire, lichidul se toarnă în butelii de sticlă și se păstrează la frigider.

În cazul în care nu aveți timp și disponibilitate pentru reteța de mai sus, vă recomandăm folosirea borșului comercializat la sticlă.

Ce trebuie să ştim despre cozonac!

Nici cozonacul nu mai este ce-a fost! S-a inventat cozonacul cu fibră de cartof și pesmet! Citiți eticheta! Alegeți în cunoștință de cauză! Faceţi alegeri calitative, NU cantitative!

Cozonacul este pâinea dulce a secolelor trecute, deseori evocată de călătorii străini care au trecut sau locuit în spațiul românesc. Cu o istorie străveche și un neam mare și ales (echivalente ale cozonacului sunt cunoscute și preparate în toate țările europene, iar lumea contemporană îl cunoaște pe toate continentele), prețiosul produs are și un loc de frunte la toate mesele importante şi la toate evenimentele de suflet din spațiul românesc. Evident, nu ar fi fost de conceput să lipsească de pe masa de Paști a oricărei gospodării, oricât de modeste. Simbolistica sa acoperă o arie largă de semnificații: bucuria vieții, bunăstarea sau măcar speranța la bunăstare, armonia, sublimul. Din cozonac au derivat numeroase alte produse cu simboluri particulare, între care pasca de rând și pasca ritualică. 

Cozonacul este dulcele tradițional de Paște. Este un produs cu o densitate energetică mare, dezechilibrat din punct de vedere nutrițional, cu cantitate mare de glucide (peste 50 g glucide la 100 g de produs). Rețeta de cozonac folosită de către bunici/mame și prietene este pe bază de făină, ouă, zahar, unt, ulei, lapte, drojdie, esență de rom, sare, nuca și/sau stafide/rahat. Din păcate, marii producători de produse de panificație și produse de cofetărie, au umblat la rețeta tradițională a cozonacului, folosind materii prime de calitate scăzută. Ne referim la făina care nu este panificabilă decât prin folosirea amelioratorilor. De asemenea, s-a scos din rețetă untul și laptele, pentru a scădea costul de producție, și s-au introdus mulți aditivi alimentari. Pe piața românească există sortimente de cozonac si cu 14 aditivi, adică „chimicale cu lingura”.

În cozonacul industrial se folosesc pana la 33 de aditivi alimentari (E120 – acidul carminic; E133 – albastru briliant; E150a – caramel simplu; E150c – caramel amoniacal; E150d – caramel sulfit de amoniu; E160b – colorant portocaliu; E163 – antocianină; E170 – carbonat de calciu; E171 – dioxid de titan; E200 – acid sorbic; E202 – sorbat de potasiu; E211 – benzoat de sodiu; E282 – propionat de calciu; E300 – acid ascorbic; E330 – acidul citric; E331 – citraţii de sodiu; E401 – alginat de sodiu; E412 – gumă de guar; E415 – gumă de xantan; E420ii – sirop  de sorbitol; E422 – glicerină; E464 – hidroxipropilmetilceluloză; E471 – mono și digliceride ale acizilor grași; E472 – esteri ai glicerolului cu acidul acetic și acizi grași; E472e – esterii acizilor mono şi diacetiltartric cu mono și digliceridele acizilor grași; E481 – stearoil-2-lactilat de sodiu; E500 – carbonatul de sodiu; E503 – carbonatul de amoniu; E920 – cisteină; E950 – acesulfam de potasiu; E952 – ciclamat de sodiu; E954 – zaharina; E1520 – propilen glicol).

Cozonacul industrial este un produs care, în cele mai multe situații, nu mai are nimic din gustul și savoarea cozonacului tradițional. În compoziția acestuia există ingrediente care au denaturat rețeta acestui produs, cum ar fi: șrot de soia, spărtură de soia, făină de soia degresată, oțet din vin, fibre de cartofi, făină de porumb, amidon de porumb etc, la care se adaugă coloranți, conservanți și îndulcitori artificiali. Le sugerăm consumatorilor să cumpere cozonac numai după o atentă verificare a ingredientelor, în special, a umpluturii, cu cât este mai mare cantitatea ingredientelor care formează umplutura (cacao, nucă, rahat etc.) cu atât produsul respectiv are o calitate ridicată. Totodată, trebuie acordată o atenţie deosebită termenului de valabilitate și să fie circumspecți la anumite mențiuni nutriționale sau de calitate, care apar pe ambalajul produselor de acest tip, care de cele mai multe ori nu reflectă nivelul de calitate real.

Ouăle roșii de Paște

Oul pascal își are originea în vremuri imemoriale, fiind simbol cu multiple semnificații la toate culturile. Aproape fără excepție, a simbolizat nașterea, începutul, reînvierea dar și nemurirea, semnificații pe care le are și în cultura creștină. Tradiția cere să se înroșească ouăle de Paști, obiceiul rememorând episodul uciderii Mântuitorului, când sângele trupului său răstignit pe cruce s-a scurs peste ouăle din coșul adus de mama sa – Maica Domnului, înroșindu-le. În multe arii culturale (țările occidentale), ouăle se vopsesc și în alte culori vii, sugerând primăvara, vigoarea vieții etc. În partea de vest a țării s-a extins obiceiul decorării ouălor cu abțibilduri (imagini de simboluri pascale: iepurași, puișori, flori), foarte apreciate de copii, dar considerate păgâne de oamenii bisericii. Tot din partea vestică a țării a provenit și tradiția mascării cu frunzulițe a oului la vopsire pentru a obține efecte cromatice originale. O artă sublimă s-a consacrat în legătură cu ouăle încondeiate (împestrițate, mărgelate etc.) care are o lungă tradiție în spațiul central-estic al Europei, care cuprinde și partea de nord-est a României.

În comerț, ouăle se vând în cofraje de 6, 10, 15 si 30 de bucăți. În conformitate cu reglementările legale in vigoare, pe fiecare ou trebuie să fie aplicate, prin ștanțare, informații referitoare la:

– sistemul de creștere a găinilor, fiind reprezentat de o cifră de la 0 la 3, astfel:

  • cifra 0 corespunde ouălor provenite de la găini crescute în sistem ecologic;
  • cifra 1 corespunde ouălor provenite de la găini crescute în aer liber;
  • cifra 2 corespunde ouălor provenite de la găini crescute în hale, unde se pot deplasa;
  • cifra 3 corespunde ouălor provenite de la găini crescute în baterii îmbunătățite.

– țara de origine (România – RO, Polonia – PL etc.)repezentată de un cod de două litere;

– judeţul (Buzău – Bz, Bacău – Bc, etc.) reprezentat de un cod de două litere;

– numărul de identificare în cadrul județului, reprezentat de un cod de trei cifre, de la 001 la 999.

Totodată, se aplică, tot prin ștanțare, pe fiecare ou data durabilității minimale (DDM), care este data până la care ouăle pot fi consumate. Data durabilității minimale trebuie fixată la mai puțin de 28 de zile după data ouatului. Cele două categorii de informații se aplică pe fiecare ou supus comercializării.

Pentru o înțelegere a informațiilor de mai sus vă oferim o interpretare a următorului exemplu de ștanțare aplicat pe un ou. Astfel, codul alfanumeric 3ROBZ012, urmat de codul D.D.M. 21.04.2020, se interpretează după cum urmează: oul provine de la o găină crescută în baterii modernizate (cifra 3), țara de origine este România, crescătorul de păsări se află în județul Buzău, iar 012 reprezintă un număr de identificare acordat producătorului, oul poate fi consumat până la data de 21 aprilie 2020, inclusiv.

Pe ambalajul de comercializare (cofrag) trebuie să fie menționate, cu caractere vizibile și lizibile, informații referitoare la:

–          Mărimea/greutatea oului, există următoarea clasificare după greutate: ouă XL (73 g și peste), ouă L (de la 63 g până la 73), ouă M (de la 53 g până la 63) și ouă S (sub 53 g);

–          Numărul de ouă aflate în ambalajul de comercializare (cofrag);

–          Clasa de calitate (ouă categoria A sau ouă proaspete, ouă categoria B sau ouă calitatea a doua);

–          Numele sau denumirea și adresa unității care a ambalat sau a celei pentru care se ambalează ouăle;

–          Țara de origine;

–          Termenul de valabilitate, urmat de recomandările de depozitare;

–          Metoda de producție/sistemul de creștere al găinilor (0,1,2 sau 3).

Opțional, pe cofrag mai pot fi menționate: prețul de vânzare, indicații despre modul de furajare a găinilor ouătoare, informații nutriționale la 100 g produs sau pentru un ou cu greutate medie (53 grame), informații care să promoveze vânzarea ouălor cu condiția ca acestea și modul în care sunt alcătuite să nu inducă în eroare consumatorul.

Ouăle nu se spală, respectiv nu se curăță înainte sau după clasificarea lor. Ouăle nu se supun niciunui tratament de conservare, nu se păstrează în spații refrigerate (unde temperatura este menținută artificial sub + 5 ⁰C). După cumpărare, ouăle se păstrează în frigider. Dacă de la data ouatului au trecut nouă zile, ouăle sunt considerate extra proaspete, după 9 zile de la data ouatului până la a 27 zi după data ouatului, ouăle sunt considerate proaspete.

Calitatea unui ou depinde de sistemul de creștere al găinilor (0, 1, 2 și 3) și de hrana administrată acestora. Ouăle cele mai gustoase și hrănitoare sunt cele provenite de la găini crescute în sistem ecologic, unde există norme stricte legate de suprafață, dar și de furajele care se administrează acestora. Aceste ouă sunt marcate cu cifra 0. La polul opus se află ouăle provenite de la găini crescute în baterii modernizate. Prețul ouălor depinde de cantitatea de ouă dintr-un cofrag, greutatea acestora și modul în care au fost crescute găinile (0, 1, 2 și 3).

În final, vă oferim următorul sfat: cu cât data durabilității minimale este mai departe de momentul cumpărării, cu atât oul este mai proaspăt, astfel crescând șansa dvs de a cumpăra ouă extra proaspete.

Producătorii de vopsele de ouă folosesc până la 32 de aditivi alimentari (E 101ii – riboflavina – 5 – fosfat; E 102 – tartrazină; E 104 – galben de chinolină; E 110 – galben portocaliu S.; E 120 – carmin; E 122 – azorubină (carmoisine); E 127 – eritrozină; E 131 – albastru patent V; E 132 – indigotină; E 133 – albastru briliant FCF; E 141ii – complexe de cupru ale clorofilinelor; E151 – negru briliant BN; E 160b – annato – colorant portocaliu natural – extras cu solvenți dintr-un fruct exotic; E 171 – dioxid de titan; E 172 – oxid de fier; E 200 – acid sorbic; E 202 – sorbat de potasiu; E 211 – benzoat de sodiu; E 223 – metabisulfit de sodiu; E 270 – acid lactic; E 296 – acid malic; E 300 – acid ascorbic; E 330 – acid citric; E 524 – hidroxid de sodiu (soda caustică, leșie); E 410 – gumă din semințe de caruba; E 412 – gumă de guar; E 415 – gumă de xantan; E 422 – glicerină (glicerol); E 433 – polisorbat 80; E 470b – săruri de magneziu ale acizilor grași; E 555 – silicat alumino potasic (antiaglomerant); E 640 – glicină – potențiator de aromă);

Recomandăm evitarea vopselelor de ouă care au în compoziţie azorubină (E122) un colorant roșu toxic, folosit în industria textilă, ce poate produce astm sau hiperactivitate la copii. Acest colorant este interzis în Japonia, Suedia, SUA, Austria și Norvegia. Experţii APC vă recomandă să cumpărați ouă de categoria 0 și 1 întrucât au coaja mai groasă și nu va trece vopseaua prin ele ajungând la conținut. Ouăle de categoria 2 și 3 provin de la găini crescute în hale industriale sau baterii, găini stresate, și au coaja foarte subțire, prin urmare vopseaua de ouă poate ajunge in interior. Odată pătate cu vopsea, ouăle nu mai pot fi mâncate pentru că devin toxice. De asemenea, experţii APC recomandă să fierbeți ouăle înainte de vopsire și să le vopsiți cu produse naturale: cafea, ceai, ceapă roșie sau albă, turmeric, paprika, afine, coacăze, varză sau piper. În comerț găsiți și ouă gata vopsite. Acestea provin numai de la găini crescute în baterii.

Ce trebuie să ştim despre vinuri!

Asocierea  vinului cu preparatele culinare, în general, şi de Paşte, în special! În asocierea vinului cu preparatele culinare există câteva reguli pe care le vom enumera mai  jos. De reținut însă, pentru cei mai curajoşi în experimentarea acestor asocieri, este că regulile sunt făcute pentru a fi… încălcate. Oricum, dincolo de acest aspect non-conformist, trebuie precizat de la început că există niște reguli de bază, stabilite după numeroase experimente făcute de-a lungul evoluției bucătăriei moderne.

Reguli de bază

Culoarea – vinurile albe cu preparatele din carne albă şi vinuri roşii cu preparate din carne roşie.

Preparatele fine se asociază cu vinurile fine, iar preparatele consistente cu vinuri mai puternice.

Asocierile regionale sunt datorate afinităţilor şi obiceiurilor locale; le întâlnim atât în diferite ţări, cât şi în diferite regiuni; o mâncare tradiţională este asociată cu un vin specific.

Pentru a înţelege interacţiunea dintre vin şi mâncare, trebuie cunoscuţi termenii care definesc elementele gustului.

Mâncărurile dulci şi umami (proteinice) reduc caracterul aromatic al vinurilor, făcând textura vinului să pară mai puternică (acidă, astringentă şi taninoasă).

Mâncărurile mai amărui sau sărate reduc textura vinului, făcând-o mai dulce şi mai catifelată, şi accentuează aromele.

Atunci când asocierea mâncare – vin este echilibrată, fără ca un anumit gust să fie dominant, caracteristicile vinului rămân, în principiu, neschimbate.

Reguli generale de asociere a vinurilor cu preparatele culinare.

La peşte, stridii, melci, crustacee se servesc vinuri albe seci, spumoase uşoare, şampanie brută;

La antreuri şi aperitive  se servesc vinuri albe, seci sau demiseci, vinuri roze.

La carne roșie (viţel, miel, porc) şi la carne de pasăre se servesc vinuri roşii buchetoase, uşoare, mai puţin pline, vinuri albe seci, aurii.

La carne roşie (ovină, bovină) se servesc vinuri de marcă roşii, pline, generoase şi puternice.

La vânat, aceleaşi recomandări ca şi mai înainte, rezervându-se însă vinurile delicate şi elegante pentru vânatul cu pene şi vinurile pline, pentru vânatul cu păr.

La sfârşitul mesei se serveşte vin roşu sau vin alb licoros.

La brânzeturi, vinurile se asociază cu preparatele culinare, astfel: la brânzeturile fermentate, de consistenţă moale se servesc vinuri roşii puternice, de mare sevă; la cele de consistenţă semidură, cu pete verzi în interior se servesc vinuri roşii uşoare; la brânza de oi se servesc vinuri rozé, albe seci, roşii nesăţioase şi fructuoase; la brânza proaspătă, ca o pastă topită se servesc vinuri albe şi roze dulci;

În privinta deserturilor, în mod normal, majoritatea sunt dulci şi vor fi asociate cu vinuri dulci. Dacă vinul este mai dulce decât desertul, consumatorul nu va sesiza aciditatea vinului la fel de mult. De cele mai multe ori se crede că dulceaţa vinului se va asocia foarte bine cu cea a desertului, însă acest lucru este greşit.  Vinul va fi simţit ca fiind mai puţin dulce şi mai vioi.

La fructe se servesc vinuri albe dulci, spumante, demidulci;

La cafea se serveşte vinars (distilate învechite, de tip cognac), rachiu de fructe, lichioruri de marcă;

Dacă la pregătirea unui fel de mâncare s-a folosit vin, se recomandă servirea aceluiaşi vin la masă.

Reguli de aur în privinţa servirii vinurilor

Vinurile rose se pot asocia oricărei compoziţii gastronomice.             

Vinul spumant se poate servi la o masă de la început până la sfârşit.

Vinurile roşii se servesc la temperatura camerei, iar atunci când sunt păstrate în pivniţe se aduc la temperatura de servire cu câteva ore înainte de masă. Vinurile roşii speciale se servesc până la 22°C.

Vinurile albe se servesc întotdeauna reci. Cu cât vinul este mai vechi, mai dulce, mai licoros ori mai spumant, cu atât se serveşte mai rece.

Vinurile noi se servesc înaintea celor vechi.

Vinul sec se serveşte înaintea celui demisec şi dulce.

Vinul roşu se serveşte după vinul alb sec şi demisec.

Vinurile vechi se recomandă iarna, îndeosebi cele roşii.

„Borșul la plic este un produs lipsit de nutrienți valoroși, în timp ce borșul tradițional este un aliment probiotic ce conține fermenți care reglează microflora intestinală, bogat în vitamine din complexul B ( B1, B2, B6 și B12), vitamina C și PP, în minerale (magneziu, potasiu, sodiu, sulf, siliciu, mangan și iod), calciu și oligoelemente cum ar fi zincul sau seleniul. Borșul tradițional este un condiment ușor de preparat, necostisitor și benefic pentru organism prin proprietățile sale curative. La fiecare aliment, prospețimea este cea care ar trebui să ne preocupe în primul rând, deoarece numai alimentele proaspete ne pot asigura întreaga cantitate de nutrienți existentă în acestea, în plus, ne putem proteja și de eventuale toxiinfecții alimentare generate de alimentele fabricate fără a fi respectate condiţiile de igienă sau la care s-a realizat întreruperea lanţului de frig. Din păcate, marii procesatori de alimente au denaturat reţetele multor alimente tradiționale. Reclama acestora nu are un rol informativ, ci doar unul înșelător. Consumatorii trebuie ajutați să revină la obiceiurile alimentare sănătoase prin intermediul unor astfel de studii care prezintă compoziţia alimentelor tradiţionale”, a declarat președintele Asociației Pro Consumatori, conf. univ. dr. Costel Stanciu.

PE ACELAȘI SUBIECT:

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *