Un scenariu de tensiune majoră între Statele Unite și o parte din Europa în jurul Groenlandei ar pune România într-o poziție strategică aproape imposibilă: presiune de solidaritate, dar și riscul de a pierde exact garanțiile de securitate de care depinde pe flancul estic. Dincolo de declarații, întrebarea reală este una rece: ce poate trimite efectiv România, cât timp poate susține o misiune într-un teatru arctic și ce costuri politice și militare ar genera o astfel de decizie, după cum a sugerat ministrul Apărării, Radu Miruță, că am putea să procedăm.
În termeni militari, Groenlanda nu este „încă o misiune externă”. Este un teatru de operații de distanță, cu climă extremă, infrastructură limitată, ferestre meteo scurte, evacuare medicală dificilă și dependență aproape totală de transport strategic, realimentare, supraveghere și comunicații avansate. Într-un astfel de mediu, statele care contează sunt cele care pot proiecta forță la mii de kilometri: aviație de transport și realimentare, ISR (supraveghere și recunoaștere), capabilități navale oceanice, submarine, război electronic și lanț logistic robust. România, realist, poate contribui, dar mai degrabă în roluri limitate, integrate, decât ca… CITEȘTE ARTICOLUL AICI!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google