Președintele Consiliului Județean Constanța, Florin Mitroi, a emis o declarație în care revendică meritele construirii Spitalului Mama și Copilul, prezentând-o drept o realizare personală și o soluție găsită în condiții economice dificile. Declarația conține, însă, o serie de denaturări, care necesită clarificare în interesul adevărului.
Mitroi afirmă: „Când presa vuia că Spitalul Mama și Copilul rămâne fără finanțare prin PNRR, mulți au aplaudat, crezând că am eșuat.” Această premisă este falsă. Nici presa și nici publicul nu au aplaudat pierderea finanțării unui spital. Nici o persoană rațională nu se bucură de eșecul unui proiect de sănătate publică. Mitroi construiește o țintă fictivă pentru a se poziționa drept salvator al unei situații care nu a fost criticată în modul pe care îl descrie.
Declarația continuă: „Am moștenit un maldăr de hârtii și un teren și le-am transformat într-un spital.” Aceasta este o denaturare gravă a realității, întrucât acel „maldăr de hârtii” nu era o colecție dezorganizată, ci proiectul în sine, complet, cu studii de fezabilitate, aprobări administrative și, cel mai important, cu finanțare asigurată. Spitalul Mama și Copilul a fost inițiat de fostul președinte al Consiliului Județean Constanța, Marius Horia Țuțuianu, care a pus bazele proiectului și a condus procesul de aprobare. Finanțarea prin PNRR a fost obținută de Mihai Lupu, fost vicepreședinte al PNL Constanța, care a negociat și asigurat resursele necesare pentru implementare. Tot Lupu a făcut și licitația! Mitroi a moștenit, deci, nu un teren gol și niște documente fără valoare, ci un proiect funcțional, cu toate aprobările și finanțarea în loc.
Ceea ce a făcut Florin Mitroi a fost doar să semneze ordinul de începere a execuției lucrărilor, practic doar a semnat o foaie din maldăr!
În fine, armația că „dacă nu aș fi găsit soluția prin care constructorul să lucreze zi și noapte, astăzi nu ar mai fi existat posibilitatea finanțării” este o altă dramatizare fără fundament, tipică pentru plângăciosul Mitroi, pentru că finanțarea era deja asigurată, iar accelerarea execuției este o măsură operațională, nicidecum o salvare a proiectului.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google