Pangasiusul a devenit omniprezent pe mesele românilor. Ieftin, fără oase, ușor de gătit. Dar dincolo de aceste avantaje comerciale se ascunde o realitate toxică pe care retailerii și furnizorii preferă să o ignore. Acest pește nu este doar o alegere proastă. Este o amenințare de sănătate publică.
Marea majoritate a pangasiusului vândut în România provine din fermele piscicole situate în fluviul Mekong din Vietnam. Aceasta nu este o apă curată. Fluviul Mekong este recunoscut ca una dintre cele mai contaminate ape din lume. Apele acestui fluviu sunt saturate de substanțe toxice provenite din deșeuri industriale, produse petroliere, metale grele și alte elemente poluante. Peștele nu este o victimă pasivă a acestei poluări. El absorbe activ toate toxinele din apă, concentrând-le în carnea sa. Fermele de pangasius nu doar că operează în apă contaminată. Ele agravează problema. Folosesc hrană de calitate inferioară și stimulează creșterea peștilor cu hormoni pentru a obține o creștere rapidă. Eficiență comercială, pe seama sănătății consumatorului.
Mulți consumatori cred că gătitul elimină pericolele. Este o iluzie periculoasă. Teste de laborator efectuate pe diverse loturi de pangasius au descoperit cantități semnificative de substanțe toxice care rămân prezente chiar și după ce peștele este gătit. Printre acestea se numără:
Metale grele, în special mercur, care se acumulează în organism și afectează sistemul nervos
Reziduuri de antibiotice interzise în multe țări, inclusiv în Statele Unite și în Europa
Aceste substanțe nu dispar la temperaturi obișnuite de gătit. Ele rămân în mâncare și intră în organism.
Un alt aspect trecut cu vederea este valoarea nutritivă reală a pangasiusului. Deși se prezintă ca o sursă de proteine ieftină, pangasiusul nu oferă aceleași beneficii ca alte specii de pește, precum somonul sau păstrăvul. Conține cantități foarte mici de acizi grași Omega-3, care sunt esențiali pentru sănătatea inimii și a creierului. Consumatorul crede că mănâncă pește sănătos. De fapt, mănâncă proteine goale, contaminate cu otrăvuri.
Pangasiusul ar trebui evitat mai ales de către persoanele care sunt cele mai vulnerabile la contaminarea cu toxine:
Femeile însărcinate și cele care alăptează sunt expuse riscului ca substanțele chimice din carnea peștele să afecteze dezvoltarea sistemului nervos al fătului sau al bebelușului. Mercurul este cunoscut pentru efectele sale teratogene și neurotoxice.
Copiii mici sunt mult mai sensibili la toxinele care pot afecta organele lor imunitare și capacitatea de a filtra substanțele nocive. Sistemul lor imunitar și hepatic nu sunt pe deplin dezvoltate.
Persoanele care suferă de boli cronice sau au un sistem imunitar slăbit ar trebui să fie precaute, deoarece reziduurile chimice pot dăuna unui organism deja compromis.
Pangasiusul se vinde în milioane de kilograme în România din trei motive simple:
Prețul: Este semnificativ mai ieftin decât alte specii de pește
Ignoranța consumatorului: Mulți nu știu de unde provine și ce conține
Lipsa reglementării: Statul nu a impus restricții asupra importului acestui pește, deși alte țări europene au fost mai precaute
Retailerii profită din această combinație. Vând un produs toxic cu marja de profit mare, iar consumatorii cred că fac o alegere economică responsabilă. Pangasiusul este o amenințare ascunsă. Pentru o sănătate pe termen lung, românii ar trebui să caute alternative: pești din ape curate, crescuți în condiții transparente, cu valoare nutritivă reală.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google