Operă și operetă la Constanța, în Belle Époque și perioada interbelică

Dacă în a doua jumătate a secolului XX constănţenii se mulţumeau cu posibilitatea de a vedea la ei acasă trupele de operă şi operetă de la Bucureşti sau Cluj, venite aici în stagiune estivală, la sfârşitul secolului XIX posibilitatea aceasta era mult mai rară şi se întâmpla mai des ca diverse trupe străine să treacă prin oraşul nostru, doar pentru că portul Constanţa era locul de unde se îmbarcau pe vasul ce îi ducea spre casă, sau în alte turnee. Aşa se petreceau lucrurile, spre exemplu, în primăvara anului 1896, când un ziar local publica următorul „Avis theatral”: „În oraşul nostru a sosit o trupă de operetă compusă din 16 persoane din Bucureşti. operetele ce se vor juca: M-selle Nitouche, Voievodul Ţiganilor, Madam Cartouche, Mascota, Gentilomii de modă nouă, Fata Aerului, Păunaşul Codrilor. Un afiş special va anunţa prima representaţie care va ave aloc marţi 30 curent la Kursal”. Era vorba de localul din lemn, construit la malul mării şi unde funcţiona cazinoul la acea vreme, dar unde se desfăşurau şi diverse manifestări artistice pentru publicul ales, ce îşi petrecea zilele de sărbătoare la Constanţa.

În primăvara anului 1904 sosea la Constanţa Al. P. Marinescu, ce se recomanda „artist şi conducătorul trupei române de operete” şi obţinea cuvenita autorizaţie pentru a susţine „un şir de representaţiuni în sala teatrului elen Elpis”. Îl regăsim în arhive şi în toamna anului 1906, cu o serie de reprezentaţii ce începeau în seara zilei de 21 octombrie. În februarie 1905 primarul primea o nouă solicitare, din partea altui artist şi conducător de trupă de operetă din Bucureşti, anume Al. C. Bărcănescu; sala Elpis a găzduit şi câteva reprezentaţii ale acestei trupe, incluse probabil în sărbătorile ce precedau intrarea în postul Paştelui.

Anul 1907 începea la Constanţa cu trupa de operetă română C. Grigoriu, care de la 3 ianuarie a susţinut câteva reprezentaţii la sala „Elpis”. Urma apoi opera italiană sub conducerea lui E. Massini care a încântat publicul constănţean în zilele de 27 februarie-1 martie cu patru mari spectacole: „Aida” de Verdi, „Faust” de Gounod, „Carmen” de Bizet şi „Traviata” de Verdi. La 2 septembrie 1908 se înregistra solicitarea unui mare artist către primarul oraşului: se dorea „terasa şi sala casinului comunal” pentru seara zilei de joi 11 septembrie, când primul bariton al Operei Române, Nicu Corfescu avea să susţină un concert. Revista „Familia” de la Oradea scrisese despre el că era „unul din cei mai mari artişti ce a produs neamul nostru, pe care străinii îl ridică cu aprecierile lor pe cea mai înaltă treaptă a talentelor artistice”.

Marea Companie de Opere din Bucureşti venea la Constanţa încă din prima zi a anului 1916, cu spectacolul „Lucia de Lamermoor” de Donizetti. În rolurile principale constănţenii o puteau admira pe prima-dona Margareta Rădulescu, alături de Aurel Costescu-Duca şi Ştefănescu Spira. Spectacolul era susţinut de o orchestră compusă din 24 de instrumentişti şi un cor de 25 persoane. Preţurile biletelor mergeau de la 3 la 40 de lei. A doua zi s-a prezentat opera „Rigoleto”, în limba italiană, iar ajutorul de primar I. Berberianu avea să remarce că „sala Elpis a fost completamente plină de spectatori şi chiar lume multă stăteau în picioare”. La acea vreme sala „Elpis” vânduse bilete pentru 277 de locuri.

Tot la începutul anului 1916, preşedintele Comunităţii israelite din Constanţa, Picus Şapira aducea aici Noua Companie Lirică Israelită din România a asociaţiei Adolf Segal şi Albert Segalescu. În sala teatrului „Elpis” aveau loc trei zile la rând reprezentaţii, ce se doreau a fi în beneficiul comunităţii israelite locale, pentru reclădirea sinagogei de rit occidental. Repertoriul ales cuprindea: „Pericola”, o operă comică în trei acte şi prolog, pe muzica lui Offenbach, în ziua de 11 ianuarie; a doua zi, „Blimale, Mărgăritarul din Varşovia”, operetă în patru acte de Lateiner pe muzica de Mogulescu, iar a treia zi se juca „Bas Scheva”, în patru acte, de Lateiner, pe muzica de Friedzel. Din textul afişului aflăm că în rolurile principale evoluau primadona Malvina Segalescu şi tenorul Friedman; cât despre preţurile biletelor, acestea porneau de la 2 lei şi ajungeau la 20 pentru loja de jos.

Şi comunitatea bulgară din oraş se implica în desfăşurarea unor asemenea spectacole, aşa cum vedem din documente de arhivă că se întâmpla în seara zilei de 31 octombrie 1926. Sala „Izvor” a acelei comunităţi găzduia atunci un concert în scop filantropic. Conform programului concertul „de piano şi canto” era susţinut de Smaranda Jean Atanasof şi N. Teodorof, acompaniaţi de profesorul V. Kopansky. Programul cuprindea în partea I-a arii din “Boris Godunov” de Musorgsky şi „Damnation de Faust” de H. Berlioz, suita spaniloă „Segnidillas” de I. Albeniz; în partea a doua se interpretau fragmente din “Bărbierul din Sevilia” de Rossini, dar şi „Balada” lui Roubinstein şi piese de T. Keneman, P. Ceaikosky sau F. Liszt. Interesant de reţinut, partea a treia a spectacolului propunea, conform programului, „surprize şi dans”.

Dar spectacole de operă s-au ţinut la Constanţa şi în sala Ligii Culturale (Tranulis) cunoscută azi sub numele de „Fantasio”şi uneor chiar la matineu, aşa cum a fost în ziua de 2 martie 1930, când fundaţia culturală „Regele Mihai I” prin Căminul cultural, Ateneul popular „Central” din Constanţa, găzduia un concert cu Adele Ionaşcu, fosta solistă a Operei Romne din Cluj, în prim plan. Programul cuprindea între altele: arii din operele „Boema” şi „Faust”, „Cavaleria rusticană” şi „M-me Butterfly”. La rândul ei orchestra avea să susţină piese precum „Cavaleria uşoară”, „Califul din Bagdad”, iar corul mixt a executat creaţii naţionale precum „Peste deal” de Ion Vidu. Adăugăm şi în acest caz preţul biletelor, fără a face interpretări: pentru cele din rândul I se plătea 100 de lei, pentru rândurile II-V câte 40 de lei, restul 20 de lei de persoană, iar elevii doar 10 lei.

La aniversarea a cinci ani de la înfiinţarea sa, asociaţia cultural-socială „Ateneul Central”, ce funcţiona în Constanţa, sub conducerea profesorului N. Zagoicea, organiza o manifestare cultural-artistică în sala Cazinoului din Constanţa. Aici, în seara zilei de 10 iunie 1933 au fost prezentate şi fragmente din opera „Aida”, între care şi finalul („Duetto e Finale Ultimo”) interpretate de soprana Edvige Vaccari de la opera din New York şi Andrei Ştefănescu de la opera din Milano. Preţurile la acest spectacol erau între 22 şi 82 de lei, iar elevii aveau reduceri. Tot în acea vară venea la Constanţa şi tenorul Marius Creiveanu, care îşi făcuse studiile la Milano şi despre care presa noastră scria cu câţiva ani în urmă, că „este unic în felul său de a avea norocul să posede o voce atât de dulce, curată şi mai ales puternică, fiind stăpân pe deplin în registrul înalt, cât şi în notele inferioare în modulaţia uşoară şi fină a intensităţii”. Era însoţit de Eric de Kesteloott, bariton pensionar al operei române din Bucureşti. Veniseră la cură, dar considerau că dacă primăria le oferea în mod gratuit sala cazinoului, puteau susţine un concert în seara zilei de 27 august 1933.

La rândul ei, asociaţia culturală „Astra Română” îl adusese de la Cluj pe tenorul Gogu Ştefănescu, pentru care reţinuse sala cazinoului, în seara zilei de 20 august 1933. De altfel prim-tenorul Gogu Ştefănescu mai venise la Constanţa şi în vara anului 1931, când împreună cu Teodor Fuchs pianistul Curţii Regale, susţinuse două concerte în aceeaşi bine-cunoscută sală a cazinoului constănţean. Revine în august 1936 şi redăm în continuare din solicitarea sa adresată primarului Constanţei: „subsemnatul Gogu Ştefănescu, artist liric, prim tenor al Operei Române şi Radio Bucureşti, cu concursul şi altor camarazi cântăreţi ai Operei Române, am fixat a da un spectacol muzical vocal de artă în seara de duminică 16 august cor. Ora 9 seara, cu un program ce cuprinde selecţiuni din operele celebre şi doine naţionale. Ca artist român al Operei de Stat, ca o încurajare pentru noi, respectos vă rog să binevoiţi a ne pune la dispoziţie sala Casinoului comunal şi a ne aproba cumpărarea unui număr de bilete preţuri populare”. Primarul accepta şi decidea plata sumei de 700 de lei pentru biletele rezervate. În septembrie 1936 pe aceeaşi scenă se prezenta şi Petre Marcu, alt solist al Operei Române, iar concertul său urmarea sprijinirea financiară a Societăţii poliţiştilor din România.

În vara anului 1937 venea la Constanţa şi celebrul prim bariton Ştefănescu Goangă, care împreună cu ansamblul său a susţinut o reprezentaţie cu cu opera „Tosca”; pentru subvenţionarea spectacolului primăria oraşului a cumpărat 30 de bilete a 100 de lei.

Iată câteva informaţii despre prezenţa la Constanţa a artiştilor de operă şi operetă ai vremii, care au contribuit prin spectacolele pe care le-au susţinut aici, la ridicarea nivelului cultural al publicului constănţean. Un oraş considerat multă vreme ca reprezentând doar o destinaţie de vacanţă şi un port important pentru economia ţării, încerca să-şi îmbogăţească imaginea prin manifestări culturale, de care locuitorii oraşului fuseseră multă vreme privaţi.

DISTRIBUIE ARTICOLUL!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *