Olanda, TERORIZATĂ de traficanţii de droguri: Elementele unui narco-stat

Asasinarea unui jurnalist celebru în Olanda reaprinde dezbaterea dacă această ţară, cu cel mai mare port din Europa şi cu o legislaţie permisivă în privinţa consumului de droguri uşoare, este sau nu un narco-stat. Ferocitatea unui traficant de droguri tulbură Olanda. O alertă de evacuare a vizat sâmbătă seara postul de televiziune RTL din cauza unor „ameninţări serioase” neprecizate. Cu patru seri înainte, pe 6 iulie, jurnalistul Peter R. de Vries a fost grav rănit de un glonţ care l-a nimerit în cap la scurt timp după ce a ieşit din sediul acestui post. A murit joi, după nouă zile de suferinţă pe patul de spital.

Peter a luptat până la capăt, dar nu a putut câştiga bătălia. El a murit înconjurat de cei care-l iubesc”, au anunţat apropiaţi ai jurnalistului.

Doi suspecţi au fost reţinuţi imediat după acest atac, care a şocat Olanda. Ori olandezii vor să creadă că locuiesc într-o ţară liberală şi deschisă, nu într-un teritoriu fără legi unde jurnaliştii ar trebui să se teamă pentru viaţa lor. În timp ce unii politicieni spun că este vorba de un atac împotriva statului de drept, mulţi olandezi se întreabă cum de a fost posibil aşa ceva şi cer înăsprirea măsurilor împotriva mafiei drogurilor. Peter R. de Vries, care a murit la vârsta de 64 de ani, este considerat un „erou”. Peter R. de Vries era un jurnalist celebru în Olanda. S-a remarcat rezolvând crime clasate de poliţie. A lucrat mai ales la redeschiderea cazului Nicky Verstappen, un băiat omorât la 10 sau 11 august 1998, la vârsta de 11 ani, în urma unui abuz sexual. Ucigaşul lui Nicky se află acum la închisoare, fiind condamnat în noiembrie anul trecut. În afară de elucidarea de crime, jurnalistul oferea consiliere pentru „martori ai Coroanei”, adică persoane dispuse să colaboreze cu autorităţile olandeze în găsirea infractorilor. De anul trecut, el era consilierul şi confidentul lui Nabil B., un martor-cheie în procesului lui Ridouan Taghi, supranumit „Baronul cocainei”. Înainte de arestarea sa, în decembrie 2019, în Dubai, Emiratele Arabe Unite, Ridouan Taghi, în vârstă de 43 de ani, era cel mai căutat traficant de droguri din Olanda.

Miercuri, 7 iulie, a doua zi după tentativa de asasinare a lui de Vries, avocatul lui Taghi s-a grăbit să afirme că persoana pe care o apără în instanţă nu are nicio legătură cu acest caz şi că nu trebuie să i se aducă acuzaţii în acest sens. Într-adevăr, încă nu există dovezi că Taghi ar fi ordonat uciderea lui de Vries. Este adevărat şi că jurnalistul şi-a făcut mulţi duşmani pe parcursul carierei sale. Totodată, se ştiu foarte puţin lucruri în presă despre cei doi suspecţi arestaţi de poliţia olandeză. Dar suspiciunile nu pot fi îndepărtate. Potrivit poliţiei, Peter R. de Vries anunţase înainte de atac că numele său figura pe o listă a lui Ridouan Taghi cu persoanele pe care le vrea moarte. Două persoane au fost ucise deja, şi anume fratele lui Nabil B., împuşcat în primăvara anului 2018, şi avocatul său, Dierk Wiersum, împuşcat în toamna anului 2019. Poliţia olandeză a descoperit că „Baronul cocainei” avea diferite mesaje codate pentru ordonarea unei crime, printre care să fie „dezactivat” sau „acel câine trebuie să doarmă”, cum s-a întâmplat în cazul jurnalistului de investigaţie Martin Kok, împuşcat mortal în decembrie 2016 după ce scăpase din două tentative de asasinare. Dar asasinarea lui de Vries, un jurnalist cunoscut la nivel naţional, arată cât de grav este pericolul. Chiar şi colegii lui de Vries care ştiau cât de brutal poate fi Taghi sunt îngroziţi de această escaladare a violenţei, relevă publicaţia germană „Der Spiegel”, care s-a confruntat cu dificultăţi în a găsi jurnalişti dispuşi să vorbească deschis despre principalul suspect.

Mă bucur că nu mai sunt reporter la rubrica crime”, spune Bert Huisjes, editorul şef şi directorul postului public de radiodifuziune WNL. „Toată lumea se teme. Ferestrele de la casa mea sunt din sticlă antiglonţ. Publicaţia mea le-a plătit la acea vreme, dar puţine mijloace media îşi pot permite acest lucru acum”, afirmă el pentru „Der Spiegel”.

Comitetul pentru Protecţia Jurnaliştilor (CPJ), o organizaţie care pledează pentru libertatea presei în întreaga lume, a cerut autorităţilor olandeze să investigheze „rapid” atacul asupra lui de Vries şi să se asigure că vinovaţii sunt aduşi în faţa justiţiei. „Jurnaliştii din UE trebuie să poată investiga criminalitatea şi corupţia fără să se teamă pentru siguranţa lor”, se arată într-un comunicat al CPJ. Dar devine din ce în ce mai dificil să faci asta în Olanda, în mare parte din cauza puterii tot mai mari a bandelor de droguri. Porturile Rotterdam din Olanda şi Antwerpen din Belgia au devenit puncte uriaşe de intrare a drogurilor în Europa, comentează „Der Spiegel”. Un raport intitulat „Cealaltă faţă a Amsterdamului” conchide că infracţiunile legate de droguri au un impact semnificativ asupra întregului oraş. Banii obţinuţi din droguri sunt spălaţi în restaurante şi magazine, iar încasările de acolo sunt direcţionate către proprietăţi imobiliare.

Avem elementele unui narco-stat. Economia noastră este tot mai dependentă de baniii băieţilor răi. Este un atac violent împotriva statului de drept”, este de părere Jan Struijs, preşedintele celui mai important sindicat al poliţiei olandeze, NBP.

Un avocat lichidat în Olanda… Nu s-a mai văzut aşa ceva”, comenta la rândul ei jurnalista Remco Andringa după asasinarea lui Dierk Wiersum.

NPB estimează că guvernul şi politicienii în general subestimează infracţiunile legate de traficul de droguri, care sunt în creştere. Dar ministrul Justiţiei şi Securităţii, Ferdinand Grapperhaus, respinge calificativul de „narco-stat”, motivând că rata criminalităţii este în scădere în Olanda. Olanda a fost numită pentru prima dată narco-stat într-un raport publicat de NBP în februarie 2018. În raport, sindicatul trage un semnal de alarmă asupra problemelor tot mai mari întâmpinate de Olanda din cauza drogurilor, împânzită cu laboratoare clandestine de producere a pastilelor de ecstasy şi mari reţele de trafic. Potrivit raportului, puţin mai mult de jumătate din cocaina traficată în Europa trece prin portul Rotterdam. În plus, majoritatea pastilelor de ecstasy consumate în Europa sunt produse în laboratoare clandestine din sudul Olandei. Aceste laboratoare se află în mâinile unor grupări mafiote marocane, care s-au implantat în Olanda profitând de politica permisivă în privinţa vânzării şi consumului de canabis. Ori aceste grupări îşi extind tentaculele fără întrerupere, avertizează Poliţia Olandeză. În pofida urmăririi activităţilor lor, doar una din cele nouă grupări mafiote cunoscute a fost destructurată, se arată în raport. Autorii raportului denunţă toleranţa politicienilor şi a autorităţilor faţă de traficanţi.

În ultimii douăzeci şi cinci de ani, am văzut dealerii mici devenind mari antreprenori şi investitori respectaţi care întreţin relaţii bune cu lumea politică”, comenta un anchetator citat în raport.

Pusă în aplicare începând cu anii ’70 pentru a sparge reţelele clandestine şi pentru a promova reinserţia membrilor lor, politica de „toleranţă” faţă de drogurile uşoare se află din nou în centrul atenţiei. În opinia apărătorilor ei, această politică a permis impozitarea unui sector care risca să rămână subteran şi a limitat consumul de droguri tari. Dar „ţara a pierdut controlul asupra acestui comerţ”, apreciază profesorul Pieter Tops. Totuşi, remarcă el, în toată această ecuaţie lipseşte un element al unui narco-stat, şi anume corupţia forţelor de ordine. „Dar violenţa la vedere, vărsarea de sânge şi teroarea la fiecare colţ de stradă nu sunt esenţa unui narco-stat. Violenţa este utilizată de cartelurile de droguri sofisticate, precum şi de majoritatea grupărilor de criminalitate organizată într-un mod foarte selectiv, deoarece alertează autorităţile şi este o risipă de resurse umane şi financiare. Prin urmare, nu este benefică pentru afacerile fluide. Adevărata esenţă a narco-statului este existenţa unei economii paralele importante a drogurilor, corupţia, impunitatea şi infiltrarea. Olanda obţine un scor ridicat la toate aceste puncte şi, prin urmare, poate fi numită pe bună dreptate un narco-stat, deşi unul funcţional”, explică antropologul Teun Voeten.

Potrivit lui Voeten, economia subterană a drogurilor este în plină expansiune în Olanda. Olanda este o ţară cu un consum ridicat, cel mai important centru de producţie de droguri sintetice din Europa, precum şi o ţară de tranzit de haşiş marocan şi opiu afgan. Se estimează că 90% din cocaina care intră prin portul Antwerpen este recuperată de intermediari care o direcţionează către Olanda, iar de acolo o redistribuie în întreaga Europă.

Iar legile Olandei sunt foarte slabe cu traficanţii de droguri. Dacă deţinerea unui kilogram de heroină poate aduce o pedeapsă de douăzeci de ani de închisoare în Grecia, o infracţiune de acest tip este pedepsită doar cu un an de închisoare în Olanda. În ceea ce priveşte violenţa, Olanda este relativ paşnică în comparaţie cu America Latină. Rata omuciderilor este de fapt în scădere în Olanda, dar procentajul crimelor legate de droguri creşte constant de câţiva ani încoace, explică Teun Voeten.

PE ACELAȘI SUBIECT:

DISTRIBUIE ARTICOLUL!

One thought on “Olanda, TERORIZATĂ de traficanţii de droguri: Elementele unui narco-stat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *