Legea „Viața la țară” a fost depusă în Parlament și se bucură de susținere din partea majorității formațiunilor politice, cu AUR fiind particularmente vocal în promovarea acestei inițiative. Cu toate acestea, examinarea detaliată a textului legii relevă probleme juridice și procedurale semnificative care nu sunt abordate de susținători, inclusiv de deputatul constănțean al AUR, Mohammad Murad, care promovează cu entuziasm acest act normativ. Legea vizează promovarea și valorificarea patrimoniului cultural, tradițional și natural din mediul rural prin sprijinirea gospodăriilor țărănești. Scopul este nobil, dar implementarea legislativă este problematică și deficitară din mai multe perspective critice:
Una dintre problemele fundamentale ale legii este lipsa unor definiții clare și precise pentru activitățile eligibile. Articolul 3 enumeră activități agricole și artizanale, obiceiuri tradiționale și cunoaștere a ecosistemelor naturale, dar nu oferă detalii suficiente pentru a clarifica ce se încadrează în fiecare categorie. Această ambiguitate creează incertitudine pentru potențialii beneficiari și pentru organele de control. De exemplu, ce se consideră „activități agricole și artizanale”? Sunt incluse doar producția tradițională sau și activitățile moderne? Cum se diferențiază „obiceiurile tradiționale” de alte activități culturale? Care sunt criteriile concrete pentru „cunoașterea ecosistemelor naturale”? Fără răspunsuri clare la aceste întrebări, implementarea programului va fi dificilă și inconsistentă. Deputatul Mohammad Murad și ceilalți susținători ai legii nu au abordat aceste ambiguități fundamentale.
Articolul 2 prevede o procedură de înregistrare bazată pe o simplă declarație depusă la primărie și pe Certificatul de producător de activități rurale. Problema este că legea nu specifică consecințele juridice ale unei declarații false, nu detaliază procedurile de verificare a informațiilor declarate și nu prevede mecanisme robuste de control și audit. Aceasta înseamnă că sistemul este vulnerabil la abuzuri și la înregistrări frauduloase. Fără mecanisme de control eficace, programul riscă să devină o sursă de beneficii nemeritate pentru unii și de frustrare pentru alții. Susținătorii politici ai legii, inclusiv AUR și deputatul Murad, nu au ridicat aceste preocupări grave privind integritatea sistemului.
Articolul 4 prevede că operaționalizarea platformei online „Viața la țară” va fi realizată de către un operator privat, selectat prin licitație publică. Aceasta ridică mai multe probleme: Operatorul privat ar putea avea interese comerciale care intră în conflict cu obiectivele programului. De exemplu, operatorul ar putea fi interesat să maximizeze veniturile din taxe de platformă, chiar dacă aceasta nu servește interesele beneficiarilor. Legea nu specifică mecanismele de supraveghere a operatorului privat, procedurile de audit și responsabilitățile acestuia. Cine va monitoriza operatorul? Ce se întâmplă dacă operatorul nu-și îndeplinește obligațiile? Nu este clar cine este responsabil în caz de defecțiuni ale platformei, de pierdere de date sau de alte probleme tehnice. Deputatul Mohammad Murad și ceilalți susținători ai legii nu s-au gândit la aceste conflicte de interese potențiale.
Articolul 5 enumeră funcționalitățile platformei, dar unele sunt formulate în mod vag și problematic. De exemplu, punctul (f) prevede „încasarea de la vizitatori a contravalorii serviciilor de prezentare”, dar nu sunt specificate tarifele, metodele de plată sau cum se distribuie veniturile între platformă și beneficiari. Punctul (g) prevede „monitorizarea și transparența veniturilor realizate” și transmiterea situațiilor financiare la ANAF, dar nu sunt detaliate procedurile și responsabilitățile. Cum va funcționa această monitorizare? Cine va fi responsabil? Care sunt consecințele nerespectării obligațiilor? Aceste întrebări rămân fără răspuns în textul legii.
Articolul 6 este deosebit de problematic din punct de vedere fiscal. Prevede că veniturile din activități „Viață la țară” vor fi determinate pe baza normelor de venit conform Legii nr. 227/2015, dar se deroga de la art. 69 alin. (2) din Legea nr. 227/2015. Problema este că legea nu specifică clar care sunt noile norme de venit. Lipsesc detalii cu privire la modul în care se vor stabili „coeficienții de corecție” menționați. Nu este clar dacă aceasta va duce la o taxare mai favorabilă sau mai dificilă pentru beneficiari. Aceasta creează incertitudine și riscul de dispute cu autoritățile fiscale.
Articolul 7 prevede că statul va sprijini gospodăriile participante prin elaborarea de ghiduri de bune practici, cursuri gratuite de instruire și programe de finanțare pentru cursuri de conservare. Cu toate acestea, legea nu specifică bugetul alocat pentru aceste activități, criteriile de eligibilitate pentru finanțare, procedurile de selecție a beneficiarilor sau termenele concrete de implementare. Fără aceste detalii, promisiunile de sprijin rămân vagi și potențial neîndeplinite. Susținătorii politici ai legii, inclusiv AUR, promit beneficii fără a specifica cum vor fi acestea finanțate și implementate.
Articolul 8 prevede că programul va fi integrat în campaniile naționale și internaționale de promovare agroturistică, dar nu sunt specificate campaniile concrete, nu sunt alocate resurse financiare și nu sunt definite responsabilitățile instituționale. Aceasta este încă o promisiune vagă care riscă să rămână neîndeplinită. Deputatul Mohammad Murad și ceilalți susținători ai legii promovează o viziune romantică a programului fără a aborda realitățile practice ale implementării.
Articolul 9 prevede că norme metodologice vor fi aprobate în termen de 90 de zile de la publicarea legii. Aceasta este o problemă din mai multe perspective. 90 de zile este un termen foarte scurt pentru elaborarea unor norme metodologice complexe. Nu sunt specificate procedurile de consultare cu stakeholderii, fermierii, organizațiile non-guvernamentale și autoritățile locale. Nu este clar dacă normele metodologice vor fi supuse unei proceduri de avizare publică. Aceasta sugerează o abordare grăbită și potențial deficitară din punct de vedere consultativ.
Una dintre cele mai grave omisiuni ale legii este absența mecanismelor de monitorizare și evaluare. Legea nu prevede indicatori de performanță pentru program, proceduri de monitorizare a implementării, mecanisme de evaluare a impactului sau proceduri de ajustare a programului în funcție de rezultate. Fără aceste mecanisme, nu va fi posibil să se determine dacă programul funcționează efectiv și să se facă ajustări necesare. Susținătorii politici ai legii nu au cerut includerea acestor mecanisme esențiale. Dacă programul implică finanțare din fonduri europene, trebuie asigurată conformitatea cu regulamentele UE privind ajutoarele de stat, directivele UE privind protecția datelor și regulamentele UE privind agricultura și dezvoltarea rurală. Cu toate acestea, legea nu face referire la aceste aspecte, ceea ce creează riscul unor probleme de conformitate în viitor.
Ceea ce este deosebit de îngrijorător este faptul că AUR, inclusiv deputatul constănțean Mohammad Murad, promovează cu frenezie o lege care conține probleme juridice și procedurale atât de semnificative. Aceasta ridică întrebări cu privire la motivele acestei promovări intense și cu privire la măsura în care susținătorii politici au examinat cu atenție textul legii. Pare că prioritatea este obținerea unei victorii politice și a unei promisiuni electorale, mai degrabă decât asigurarea unei legislații solide și bine gândite. Legea „Viața la țară” are potențial pentru a sprijini agricultura tradițională și agroturismul rural, dar în forma actuală prezintă probleme juridice și procedurale semnificative care necesită corectare urgentă. Sunt necesare definiții mai clare, proceduri mai detaliate și mai transparente, mecanisme de control și audit mai robuste, clarificări privind regimul fiscal, alocări bugetare specifice, mecanisme de monitorizare și evaluare, și asigurarea conformității cu dreptul UE. Fără aceste corecții, legea riscă să fie ineficace, să genereze confuzii în implementare și să nu-și atingă obiectivele de promovare a patrimoniului rural românesc. Parlamentul ar trebui să ia în considerare o revizuire substanțială a actului normativ înainte de adoptare. Promovarea unei legislații deficitare nu servește interesele cetățenilor și ale fermierilor pe care aceasta pretinde că îi sprijină.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google