Moscova se profilează ca unul dintre principalii câștigători ai conflictului din Orientul Mijlociu, atât prin ridicarea sancțiunilor americane asupra țărilor care cumpără țiței rusesc, cât și prin lansarea exporturilor de gaze naturale din ultimele două săptămâni. Aceste volume sunt comercializate pe piețele europene camuflate drept „turcesc” și „azer”, conform analiștilor internaționali.
Volumele care au curs de la începutul conflictului către Europa de Est și Centrală prin Turcia și conducta Transbalcanică — infrastructura Coridorului Vertical — sunt de până la zece ori mai mari, conform directorilor pieței interne și rapoartelor analiștilor. În prima săptămână a conflictului, exporturile de gaze naturale la granița dintre Turcia și Bulgaria (punctul de interconectare „Strandzha 1″) au crescut de la aproximativ 2,4 GWh/zi la aproximativ 24 GWh/zi. Tendința s-a repetat și în a doua săptămână. Ciudat, observă analiștii, este că deși acestea sunt în principal mărfuri spot — mai ieftine decât contractele pe termen lung — au fost vândute la prețuri reduse față de cotațiile gazelor naturale de la bursa din Amsterdam, menținând costurile scăzute în sud-estul Europei. Traders din regiune indică că Gazprom a vândut anterior la prețuri TTF minus 20 EUR/MWh, deși nu se poate dovedi cu certitudine că volumele sunt de origine rusească.
Tendințe ascendente la exporturi sunt înregistrate și prin punctul „Strandzha 2″, care conectează sistemul bulgar cu conducta „TurkStream 2″ și privește volumele din contractele pe termen lung cu Rusia. Prețurile la Balkan Gas Hub au scăzut sub 40 EUR/MWh, comparativ cu 50-60 EUR/MWh la Amsterdam. Azerbaidjanul acționează agresiv și încearcă să încheie contracte cu țări din regiune — Balcanii de Vest și Ungaria — cu mărfuri prin sistemul de conducte turcesc. Analiștii leagă volumele tot mai mari de amestecul cu gazul rusesc.
Evoluțiile coincid cu implementarea treptată a Regulamentului UE care interzice gazele naturale rusești. Prima etapă importantă este miercuri, 18 martie, când regimul juridic se activează și mecanismele de control de bază încep să se aplice. Regulamentul prevede „autorizare prealabilă” pentru fiecare import în UE, dar trasabilitatea rămâne dificilă. Rămâne de văzut dacă autoritățile vamale vor avea instrumente complete de verificare sau dacă comercianții vor putea să nu dezvoaltuie originea transporturilor, așa cum se întâmplă în prezent.
Imaginea de ansamblu arată că, în ciuda acordurilor de la Washington, lucrurile cu Coridorul Vertical avansează extrem de lent. Nici intenția imediată a Comisiei de a elimina obstacolele de reglementare nu este evidentă, nici unele dintre țările implicate nu par să „alerge” pentru implementarea imediată. Contractele americane pe termen lung de GNL rămân obiectivul, iar fără acestea, discuțiile despre o a doua FSRU în Grecia vor rămâne „planuri pe hârtie”. Cu cât planul durează mai mult, cu atât mai multe scenarii alternative vor fi consolidate. Partea americană ia în considerare rute care ar ocoli Coridorul Vertical — cel puțin în forma sa actuală — prin țări care nu par deosebit de dispuse să participe la acest plan specific.
CEO-ul Aktor, Alexandros Exarchou, emite semnale de pericol, vorbind despre factori „din interiorul și din afara UE” care încearcă să submineze proiectul strategic pentru transportul de GNL american către Europa Centrală și de Sud-Est, pornind din Grecia. „Nu voi servi strategiile geopolitice ale unui alt stat decât cel grec, în numele vreunui beneficiu economic. Voi continua să spun că trebuie să susținem caracterul grec al proiectului. Trebuie să creăm acele condiții în care Coridorul Vertical să fie identificat cu caracterul său grec pentru a obține beneficiile geostrategice și geopolitice ale proiectului. Alternativele care nu susțin caracterul grec al proiectului nu mă vor găsi participant”, a declarat el.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google