Războiul dintre Statele Unite, Iran și Israel a intrat într-o fază extrem de periculoasă, în care diplomația de ultim moment se amestecă direct cu amenințările de distrugere totală, atacurile asupra infrastructurii și riscul unei crize energetice globale. Toate evoluțiile din ultimele ore arată că miza centrală a conflictului rămâne Strâmtoarea Ormuz, ruta prin care trece circa 20% din fluxul internațional de petrol și a cărei blocare a produs deja efecte severe asupra piețelor.
Donald Trump a amplificat tensiunea printr-o serie de declarații și postări care au provocat reacții dure atât în plan politic intern, cât și la nivel diplomatic extern. În ziua de Paște, liderul de la Casa Albă nu a participat la slujbele religioase obișnuite, preferând o deplasare prin Washington și o oprire la Trump National Golf Club din Sterling, Virginia. În paralel, el a publicat pe Truth Social un mesaj care a stârnit rumoare: „Deschideți naibii Strâmtoarea, nebunilor, sau veți trăi în Iad. Doar uitați-vă! Slavă lui Allah”. Mesajul a fost criticat de jurnalistul britanic Piers Morgan, care l-a catalogat drept „jenant”, în timp ce republicana Marjorie Taylor Greene a cerut membrilor administrației să „intervină în nebunia lui Trump”. Bernie Sanders a cerut Congresului să acționeze pentru oprirea războiului.
Pe fond, Trump a transmis un ultimatum explicit Teheranului. El a spus că există „șanse mari” pentru un acord rapid, dar a avertizat că, dacă negocierile nu produc un rezultat imediat, ia în calcul „să arunce totul în aer” și „să preia controlul asupra petrolului”. În alte declarații, a amenințat direct infrastructura iraniană, afirmând că, dacă până marți seara Iranul nu redeschide complet Strâmtoarea Ormuz, nu va mai avea „centrale electrice și poduri în picioare”. Întrebat dacă exclude desfășurarea de trupe terestre în Iran, Trump a răspuns sec: „Nu”.
În paralel, mai multe canale diplomatice au încercat să construiască o ieșire temporară din conflict. Potrivit informațiilor apărute în presa internațională și reluate de publicațiile citate, mediatori regionali discută un plan în două etape: o primă fază cu armistițiu de 45 de zile, urmată de negocieri pentru încetarea definitivă a războiului. O altă variantă, atribuită unei inițiative pakistaneze, vorbește despre un armistițiu rapid, redeschiderea imediată a Strâmtorii Ormuz și apoi un acord mai amplu în 15-20 de zile, care ar putea fi oficializat la Islamabad. În discuții au fost implicați, potrivit surselor citate, șeful armatei pakistaneze Asim Munir, vicepreședintele american JD Vance, emisarul Steve Witkoff și ministrul iranian de externe Abbas Araqchi.
Teheranul a respins însă ideea că ar negocia sub presiunea ultimatumurilor. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a spus că Iranul și-a formulat propriile poziții și propriile cerințe, transmise deja prin intermediari, și a calificat negocierile drept incompatibile cu „ultimatumurile și amenințările cu crime de război”. Potrivit acestuia, solicitările americane anterioare, inclusiv un plan în 15 puncte, au fost considerate „excesive”. În același timp, purtătorul de cuvânt al armatei iraniene, Mohammad Akraminia, a transmis că Iranul va continua războiul „atât timp cât liderii politici vor considera oportun”, semn că, dincolo de canalele diplomatice, regimul de la Teheran nu dă niciun semn de capitulare.
Situația militară rămâne explozivă. Iranul a lansat noi lovituri asupra Israelului, iar la Haifa două persoane au fost găsite moarte sub dărâmături după impactul unor rachete balistice. O clădire rezidențială a fost distrusă, iar operațiunile de căutare au continuat pentru alte persoane dispărute. În același timp, presa iraniană a relatat că un atac aerian asupra unei clădiri rezidențiale din sud-vestul Teheranului a provocat moartea a cel puțin 13 persoane.
Iranul a avertizat că, dacă atacurile asupra țintelor civile continuă, următoarele faze ale represaliilor vor fi „mult mai devastatoare” și vor produce pierderi de zece ori mai mari.Un alt front major de risc este zona centralei nucleare de la Bushehr. Oficialii iranieni acuză AIEA că, prin lipsa unei reacții ferme, încurajează agresiunea americano-israeliană. Teheranul susține că zona centralei a fost atacată de patru ori, ultima dată sâmbătă, când un membru al personalului de securitate a fost ucis și alte persoane au fost rănite. Iranul și Rusia avertizează că o lovire directă a reactorului operațional ar putea avea consecințe umanitare și ecologice ireversibile, inclusiv eliberarea de materiale radioactive.
În plan diplomatic simbolic, ambasadele Iranului din mai multe state au trecut la ironizarea publică a lui Trump. Reprezentanțele de la Sofia, Viena, Londra, New Delhi sau Pretoria au publicat mesaje batjocoritoare, de la „Ia-o mai ușor, tigrule!” și „Stăpânește-te, bătrâne!” până la referiri la Amendamentul 25 din Constituția SUA. Dincolo de tonul sarcastic, mesajul politic al Teheranului este limpede: Iranul vrea să arate că nu cedează nici sub presiune militară, nici sub presiune psihologică.
Consecințele economice sunt deja vizibile. OPEC+ a anunțat o majorare a producției cu 206.000 de barili pe zi pentru luna mai, însă măsura este aproape simbolică în raport cu pierderile provocate de blocarea Ormuzului. Exporturile unor mari producători precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Irak sunt afectate, iar creșterea anunțată reprezintă sub 2% din volumul pierdut. În acest context, petrolul a urcat spre 120 de dolari pe baril, cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, iar scumpirea carburanților pune presiune directă pe economii, companii și populație.În acest moment, tabloul este unul de maximă instabilitate: Washingtonul amenință cu escaladarea totală, Teheranul refuză să negocieze sub șantaj, atacurile continuă, iar piața energetică globală rămâne captivă unei singure întrebări decisive: se redeschide sau nu Strâmtoarea Ormuz înainte ca războiul să scape complet de sub control?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google