Omul de afaceri Marius Lulea avertizează că semnalele transmise în ultimele zile de conducerea Dacia trebuie tratate cu maximă seriozitate, în condițiile în care unul dintre cei mai mari producători și exportatori ai României reclamă pierderea competitivității.
„Statul român construiește, prin propriile decizii, un mediu economic tot mai toxic și mai ostil investițiilor. Dacia nu este o companie oarecare. Vorbim despre aproximativ 5 miliarde de euro exporturi anual, peste 4 miliarde de euro investiți în România și peste 10.000 de angajați direcți. În spatele fiecărui loc de muncă se află o familie”, afirmă Marius Lulea.
Acesta subliniază că impactul Dacia depășește cu mult platforma de la Mioveni. Producția auto antrenează zeci de mii de locuri de muncă în industria de componente, transport, logistică, energie, mentenanță, construcții și servicii. Una dintre problemele majore este costul energiei. Conducerea Dacia a indicat un nivel de aproximativ 180 euro/MWh în România, comparativ cu 70–80 euro/MWh în Spania.
„Nu putem cere industriei românești să fie competitivă atunci când îi oferim condiții fundamental mai scumpe decât competitorilor săi. Dacă produci mai scump, pierzi competitivitate, investiții și, în final, locuri de muncă”, susține Lulea.
Omul de afaceri atrage atenția și asupra infrastructurii, inclusiv asupra importanței unei legături eficiente între marile platforme industriale și Portul Constanța.
„Dacia cere de ani de zile infrastructură eficientă, care să lege Mioveniul de marile coridoare europene de transport și de Portul Constanța. Pentru un mare exportator, fiecare oră pierdută în transport înseamnă costuri suplimentare.”
Cel mai grav semnal privește însă viitorul producției. Potrivit lui Lulea, discuția nu mai este doar despre atragerea unor modele noi, ci inclusiv despre păstrarea la Mioveni a viitoarelor generații Duster și Bigster.
„Capitalul nu are patriotism. Merge acolo unde găsește energie competitivă, infrastructură, stabilitate, predictibilitate și profit.”
Lulea consideră că situația Dacia reflectă o problemă mai largă: suprataxarea, birocrația, impredictibilitatea și decapitalizarea mediului privat.
„O eventuală retragere majoră a Dacia ar fi un semnal negativ uriaș și ar putea provoca retrageri în cascadă. Ar fi o notă de repetent pentru statul român și un posibil precursor al unei prăbușiri mai ample a încrederii investitorilor.”
Concluzia sa este categorică:
„Nu ne permitem să pierdem Dacia. Statul trebuie să înceteze să-i alunge pe cei care produc, investesc și creează locuri de muncă.”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google