De la 1 aprilie 2026, piața gazelor intră într-o liberalizare completă, după ce schema de plafonare rămâne valabilă până la 31 martie. Pe scurt, statul nu va mai interveni în stabilirea prețurilor, iar factura finală va depinde de ofertele furnizorilor și de evoluția pieței. Estimările vehiculate în spațiul public indică scumpiri posibile pentru consumatorii casnici între 6,5% și 35%.Pentru o gospodărie, riscul major nu este doar creșterea procentuală, ci lipsa unui „preț-ancoră” impus administrativ. Într-o piață liberalizată, furnizorii pot veni cu oferte diferite (preț fix pe o perioadă, preț variabil, bonusuri temporare), iar diferențele dintre contracte se văd în detalii: durata prețului, condițiile de reziliere, modul de actualizare a tarifului și costurile incluse. Cu alte cuvinte, două oferte care par similare la prima vedere pot produce facturi semnificativ diferite după câteva luni.
Impactul se poate transmite rapid și în economie. O creștere a prețului gazelor apasă pe costurile industriei și ale serviciilor, iar asta se poate vedea ulterior în prețurile bunurilor de consum. Pentru Constanța, miza este dublă: pe de o parte, consumul rezidențial (încălzire și apă caldă în sezonul rece), pe de altă parte, costurile companiilor care operează cu consum energetic ridicat sau cu lanțuri logistice sensibile la prețuri. Într-un județ cu profil economic mixt (port, logistică, servicii, HoReCa, construcții, industrie alimentară), scumpirea gazelor poate avea un efect în cascadă: costuri mai mari la producători și procesatori, presiune pe tarife în servicii și o scădere a apetitului de consum, mai ales dacă veniturile nu țin pasul. Pentru turism, energia mai scumpă înseamnă cheltuieli operaționale mai mari pentru hoteluri, restaurante și spații comerciale, care ajung, de regulă, în prețul final.
