Guvernul condus de Ilie Bolojan a intrat oficial în zona de vulnerabilitate parlamentară după ce miniștrii PSD și-au depus demisiile, iar Executivul a rămas minoritar. În acest context, în Parlament se conturează simultan mai multe inițiative de moțiune de cenzură, fiecare cu propria listă de semnături, însă niciuna – luată separat – nu reușește să atingă pragul necesar pentru declanșarea procedurii. Diferența majoră, în noul tablou politic, este că PSD nu mai vorbește doar ipotetic despre un astfel de demers: social-democrații strâng deja semnături pentru o moțiune proprie.
Conform regulilor parlamentare, o moțiune de cenzură poate fi depusă doar dacă este susținută de cel puțin 116 semnături ale senatorilor și deputaților. În acest moment, în opoziție se află mai multe grupuri care încearcă să coaguleze un front comun, însă aritmetica îi obligă la alianțe, pentru că niciunul dintre actorii mai mici nu are, singur, forța necesară. Primul demers este cel al grupului PACE din Senat, care a deschis încă din 15 aprilie o listă de semnături pentru o moțiune de cenzură. PACE are 12 parlamentari, insuficient pentru a iniția procedura, dar suficient pentru a declanșa o mișcare de presiune și pentru a încerca să atragă semnături din alte zone ale opoziției. Separat, AUR anunță că vrea să depună propria moțiune de cenzură în luna mai. Formațiunea are 90 de parlamentari, ceea ce o apropie de prag, dar nu o duce peste linie fără sprijin suplimentar.
Un al treilea demers este anunțat de SOS, partidul condus de europarlamentarul Diana Șoșoacă, care are 17 parlamentari. SOS a transmis că va începe, de lunea viitoare, strângerea de semnături pentru moțiune, prezentând inițiativa ca pe un „test de patriotism” pentru celelalte partide. Diana Șoșoacă a susținut public, într-un mesaj pe Facebook, că formațiunile care „mimează patriotismul” sunt puse acum în fața unei probe concrete: dacă nu vor să formuleze ele moțiunea, atunci „o facem noi”, iar ceilalți „voi semnați-o”. În același registru, deputatul SOS Nini Pascalini a avertizat că cine nu semnează ar demonstra că este parte dintr-o „opoziție controlată”, iar deputatul Mihai Țiu a spus că moțiunea va arăta „în mod direct” cine susține cu adevărat căderea Guvernului.
Pe lângă aceste trei liste, apare însă și al patrulea element – cel decisiv: PSD. Dacă în varianta inițială era descris ca „posibil” ca PSD să strângă semnături, acum social-democrații au trecut la fapt și strâng deja semnături pentru o moțiune de cenzură proprie. PSD rămâne singurul grup care, prin numărul de parlamentari, poate asigura de unul singur semnăturile necesare pentru inițierea procedurii de demitere a Guvernului, ceea ce schimbă complet raportul de forțe: nu mai este vorba despre opoziții fragmentate care încearcă să se adune, ci despre un partid mare care își pregătește instrumentul parlamentar de lovire a Executivului.
Contextul politic este accelerat de faptul că Guvernul Bolojan a devenit minoritar chiar joi, după plecarea PSD, partid care asigura aproximativ 40% din voturile ce funcționau ca „plasă de siguranță” împotriva unei moțiuni de cenzură. În aceeași zi, premierul i-a transmis președintelui Nicușor Dan lista miniștrilor care preiau interimar portofoliile rămase vacante, iar după semnarea decretelor, Bolojan are la dispoziție 45 de zile pentru a-și găsi o majoritate parlamentară care să-i susțină un nou guvern. În acest moment, Executivul minoritar este format din PNL, USR, UDMR și grupul minorităților naționale. Pe aritmetica la zi, Bolojan ar avea nevoie să atragă 49 de voturi pentru a-și trece prin Parlament un nou Guvern, în timp ce PSD-ului condus de Sorin Grindeanu i-ar mai trebui 110 voturi pentru a-l demite pe premier – însă această cifră ține de votul final la moțiune, nu de pragul de semnături pentru depunere, prag pe care PSD îl poate acoperi singur.
În paralel, existența a patru liste diferite arată nu doar presiunea crescândă asupra Guvernului minoritar, ci și competiția din opoziție pentru a controla momentul politic: cine inițiază, cine semnează, cine își asumă căderea Guvernului și cine rămâne în afara jocului. Dacă PSD își duce demersul până la capăt, moțiunea nu mai depinde de micile grupuri care își testează reciproc „patriotismul”, ci devine o decizie strategică a celui mai mare partid din Parlament.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google