Azi sărbătorim Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor). Intrarea Domnului în Ierusalim este sărbătorită în duminica dinaintea Învierii Domnului (a Sfintelor Paşti), în acest an în ziua de 9 aprilie. „Sosit-a astăzi praznicul plin de bucurie al Intrării Domnului cu slavă în Ierusalim. El face parte din cele 12 praznice împărăteşti şi se numeşte în popor ‘Duminica Floriilor’, adică a florilor care ies primăvara pe câmp şi prin livezi. Se mai numeşte şi ‘Duminica Stâlpărilor’, deoarece astăzi credincioşii întâmpină pe Hristos în Ierusalim cu stâlpări de finic în mâini sau, cum este la noi, cu crenguţe înflorite de salcie”. („Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, Arhimandrit Ilie Cleopa, 1996).
Toate prorociile scrise în Sfânta Scriptură care au fost spuse despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-au împlinit „cu mare uimire la vremea lor”, spune părintele Cleopa. „La fel şi pentru ziua acestui mare şi prealuminat praznic al Intrării Domnului în Ierusalim, vedem împlinindu-se proorocia Sfântului Prooroc Zaharia, care a zis: ‘Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, că iată Împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor, smerit şi călare pe mânzul asinei’ (Zaharia 9, 9)”. (Predica la Duminica Floriilor, Părintele Ilie Cleopa, Editura Mănăstirii Sihăstria, 1996; doxologia.ro)
Iisus Hristos a intrat în această zi, în Ierusalim, ca Împărat al cerului şi al pământului, dar nu în chip de Judecător cum va fi la cea de-a doua venire a Sa, ci smerit şi călare pe un mânz de asin.
„Mânzul asinei” este o prorocie a Sfântului Proroc Zaharia cât se poate de clară, spune părintele Cleopa. Iar semnificaţia acesteia o găseşte în faptul că şederea lui Iisus Hristos pe mânzul asinei însemna suspinarea neamurilor către El. „Mânzul asinei, ca orice mânz, este sălbatic şi anevoie de îmblânzit, iar ca un asin este necurat; pentru aceea nici nu era primit între cele ce se aduceau lui Dumnezeu după lege, ci se schimba”, spune părintele Cleopa.
La fel cu acesta erau şi toate neamurile pământului, necurate pentru necredinţa lor şi sălbatice şi cu anevoie de îmblânzit, pentru că erau lipsite de legile lui Dumnezeu. Mulţime de oameni din Betania şi din Ierusalim, auzind că Mântuitorul a făcut acea mare minune, a învierii lui Lazăr, mort de patru zile, a ieşit înaintea Domnului şi L-a întâmpinat cu stâlpări şi cu ramuri.
„În zilele acelea, cetatea era plină cu oameni veniţi de pretutindeni la marea sărbătoare a Paştilor. Ea răsuna de zvonurile privitoare la Marele Prooroc şi Făcător de minuni din Nazaret, Ce tocmai săvârşise cea mai mare dintre nenumăratele Sale minuni – învierea lui Lazăr, care zăcuse patru zile în mormânt, şi aştepta sosirea Lui, şi se pregătea să Il întâmpine sărbătoreşte”. („Predici la Triod – La porţile Postului Mare”, Sfântul Luca al Crimeii; 1877-1961, 2004)
„Dar oare tot cu această evlavie şi credinţă l-au primit pe Mântuitorul arhiereii, fariseii şi cărturarii? Nu”, spune părintele Cleopa.
Aceştia erau plini de zavistie şi de ură împotriva Mântuitorului şi, auzind despre minunea cu învierea lui Lazăr, nu numai că nu au crezut, ci s-au grăbit să hotărască condamnarea Sa la moarte. Căci adunând sinedriul, ziceau: „Ce facem, pentru că Omul acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor lua şi ţara şi neamul” (Ioan 11, 47-48).
„Aducând ca motiv – pentru planul lor cel nelegiuit – izbăvirea de năvălirea romanilor, ei minţeau, fiindcă romanii puseseră deja stăpânire pe Palestina, aceasta se întâmplase mai înainte”, arată Sfântul Luca al Crimeii.
„Și totuşi, ce a dus la această înfricoşătoare fărădelege? De ce erau pline cu o asemenea răutate inimile cărturarilor, fariseilor şi arhiereilor? De ce îl urau ei pe Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, învăţătorul dragostei, Mântuitorul lumii? Tocmai din pricina invidiei josnice, negre – căci înainte de venirea lui Hristos ei erau stăpâni pe minţile şi inimile poporului israelit, erau căpeteniile şi învăţătorii lui; poporul îi considera drept sfinţi şi drepţi, supunându-se orişicărui cuvânt al lor. Acum însă ei pricepeau că stăpânirea lor, întemeiată pe urâtă făţărnicie, în care nu era dreptate, nu era putere duhovnicească adevărată, se va surpa în atingere cu adevărul dumnezeieştii stăpâniri a Mântuitorului. Ei vedeau şi simţeau că nimeni n-ar fi putut rosti vreodată cuvinte ca ale Lui şi se temeau că îşi vor pierde autoritatea, că din căpetenii vor ajunge supuşi – şi dorind să-şi întărească josnica stăpânire, ei năzuiau să curme viaţa lui Hristos”. („Predici la Triod – La porţile Postului Mare”)
„Auzi nebunie, auzi orbire din zavistie şi ură! Despre această orbire şi împietrire a fariseilor, a arhiereilor şi cărturarilor a prorocit marele prooroc Isaia, zicând: Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă, şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă şi să-l vindec” (Isaia 6, 10). (Predică la Duminica Floriilor; doxologia.ro).
Iisus Hristos nu a venit însă în lume să împărăţească peste Ierusalimul cel dinafară care este Iudeea, ci a venit să pătimească şi să moară pe cruce pentru noi, să-şi facă locaş de odihnă în inimile noastre, iar cel mai mult, spune părintele Cleopa, se odihneşte şi intră în inima noastră prin taina Spovedaniei şi a Sfintei Împărtăşanii, pentru care creştinii s-au pregătit în Postul Mare. („Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”)
„Fraţii mei, din seara aceasta încep deniile, cu patimile lui Hristos. Sunt cele mai frumoase şi mişcătoare slujbe şi cântări de peste an. Veniţi seară de seară cât mai mulţi la sfânta biserică. Cum putem noi să dormim sau să lipsim de la biserică când Hristos priveghează şi se roagă pentru toată lumea? Cum putem noi să râdem şi să bem când Fiul lui Dumnezeu este dat în mâinile hulitorilor şi ucigaşilor necredincioşi? Cum putem noi să mâncăm acum când Domnul vieţii, posteşte şi suspină pentru noi? Cum să lipsim de la biserică acum, când Hristos este trădat de propriul său ucenic şi este vândut iudeilor ca să fie judecat şi răstignit? Să mergem săptămâna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieţii, al iertării şi al mântuirii. Fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mântui”.
Aproximativ 1,8 milioane de români îşi sărbătoresc onomastica, duminică, în ziua de Florii. Potrivit datelor furnizate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanei, este vorba despre 610.693 de bărbaţi şi peste 1.790.000 de femei. Cel mai întâlnit prenume masculin este Florin – 344.496 de persoane, urmat de Viorel – 134.653.
În ziua de Florii (Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului) începe Săptămâna Mare a Sfintelor şi Mântuitoarelor Patimi ale lui Hristos. Din seara acestei zile încep deniile, cele mai frumoase slujbe de noapte de peste an. („Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, Arhimandrit Cleopa Ilie, Episcopia Romanului, 1996).
La prima denie, cea din Duminica Floriilor, se va citi Evanghelia cu smochinul blestemat, pentru că nu avea roade întru el. „Să ne silim şi noi a face roadele faptelor bune, ca să nu avem aceeaşi soartă cu smochinul din evanghelie, în ziua cea mare a dării de răspuns”, spune părintele Cleopa.
În sfânta şi marea Luni se citeşte Evanghelia de la Matei despre sfârşitul lumii, „ca să fim mereu gata şi în aşteptarea venirii Domnului ca să judece vii şi morţii (Matei 24, 3-35)” („Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”). La denia de luni seară se va citi Evanghelia despre dajdia Cezarului (Matei 22, 17-22) şi despre făţărnicia fariseilor (Matei 23, 1-39).
Marţi seară, la denie, se va citi Evanghelia de la Ioan, în care se spune: „Puţină vreme mai este Lumina cu voi. Umblaţi până când aveţi lumină, ca să nu vă cuprindă întunericul. Că cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge” (Ioan 12, 35).
În sfânta şi marea zi de Miercuri se citeşte Evanghelia cu femeia păcătoasă care a uns capul Lui Hristos cu mir de mare preţ. Tot acum Iuda vânzătorul s-a înţeles cu iudeii să-l vândă pe Mântuitorul lumii pe treizeci de arginţi (Matei 26, 6-16). Miercuri seară la denie se citeşte Evanghelia pregătirii Cinei de Taină (Luca 22, 1-39).
La denia din seara zilei de Joia Mare se citesc cele douăsprezece evanghelii despre patimile, răstignirea şi moartea pe cruce a Mântuitorului Hristos. Este o seară de priveghere, de rugăciune şi de simţire, împreună cu Mântuitorul, a înfricoşătoarelor Sale patimi, spune părintele Cleopa.
În Vinerea Mare, la Vecernie, se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Aer (Sfântul Epitaf), ce are pictat pe el punerea Domnului în mormânt. În seara din Sfânta şi Marea Vineri se cântă slujba prohodului Domnului, apoi se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf cu lumânări aprinse în mâini, acum este înmormântat Domnul şi este petrecut de la Golgota la Mormânt.
„La utrenia din Sâmbăta Mare (denia din Vinerea Mare – n.n.) se cântă şederea lui Hristos cu trupul în mormânt şi coborârea Lui cu sufletul la iad, care a zdruncinat temeliile iadului şi a slobozit sufletele chinuite, aflate în aşteptarea lui Hristos. Durerea pentru moartea Mântuitorului se uneşte, deja, cu bucuria triumfătoare a nimicirii iadului de către Hristos şi a pregustării biruinţei asupra morţii. Procesiunea (prohodul) de la sfârşitul utreniei, după slavoslovia mare, închipuie tocmai coborârea biruitoare în iad şi aducerea sufletelor eliberate în împărăţia Cerească, unde Hristos nu a încetat să şadă pe tronul Său, împreună cu Tatăl şi cu Duhul; fapt pentru care, după înconjurarea bisericii cu sfântul epitaf, acesta este adus la uşile împărăteşti, cu strigarea: ‘înţelepciune, drepţi!’ şi prohodul se încheie.
Având doar o oarecare asemănare exterioară cu o înmormântare, acest înconjur cu sfântul epitaf, ca şi toată rânduiala utreniei din Sâmbăta Mare nu este, de fapt, deloc aşa ceva”. („Predici şi îndrumări duhovniceşti”, Sfântul Ioan Maximovici, Bucureşti, 2001 – ediţie electronică, Apologeticum, 2006).
Sâmbăta Mare este zi de adâncă tăcere, acum Hristos coboară în adâncul iadului ale cărui porţi le va sfărâma şi îi va scoate la lumină pe cei care de la începutul lumii au murit în nădejdea vieţii veşnice şi a învierii.
Să mergem săptămâna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieţii, al iertării şi al mântuirii, îndeamnă părintele Cleopa, căci fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mântui. („Predică la Duminica Floriilor” – doxologia.ro)
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google