INTERVIU Dorin Popescu, președinte Asociația Casa Mării Negre: „O voi spune până când se va corecta această nedreptate: Dobrogea nu este suficient conectată la spațiul spiritual românesc”

Dorin Popescu (48 de ani) este analist politic, eseist, doctor în litere, fost diplomat la Ambasada României la Moscova, Consulatul General al României la Cernăuți și Ambasada României la Sarajevo și, în august 2017, a fondat la Constanța Asociația Casa Mării Negre.

Think-tank-ul Casa Mării Negre este o structură asociativă care „răspunde unei necesități civice, naționale, regionale și locale, pe fondul penuriei de asociații / centre de reflecție / think-tank-uri de analiză/predicție politică în teritoriu, la Marea Neagră – spațiu de interes strategic pentru Statul Român și politica sa externă”. Cu alte cuvinte, Asociația condusă de Dorin Popescu promovează proiecte și inițiative tematice și încurajează dezvoltarea unei comunități culturale. În 2018, Asociația a organizat două evenimente majore geopolitice și deja a întemeiat un parteneriat solid cu reprezentanți din acest mediu din Ucraina și Turcia. Exact acum un an, Asociația Casa Mării Negre a organizat masa rotundă internațională cu tema „O nouă arhitectură geopolitică la Marea Neagră? Semne premonitorii, conflicte și convergențe”. Alte evenimente au mai avut loc la Constanța și Tulcea, care au culminat cu masa rotundă „Marea Neagră – un lac geopolitic al lebedelor? Lebede albe și negre la linia orizontului”. Cu acest prilej, s-a vorbit pentru prima dată în România de un concept geopolitic aflat la mare modă în Statele Unite ale Americii, Lebăda neagră, lansat de Nassim Nicholas Taleb.

CITEȘTE ȘI:

Asociația are scopuri ambițioase, mai ales dacă ne gândim la faptul că, la Constanța, studenții de la Relații Internaționale nu au unde să facă practică în domeniu, cu excepția programelor puse la dispoziție de consulatele Republicii Turcia și Federației Ruse. Asociația Casa Mării Negre a rezolvat acest deziderat și studenții pot apela la ONG-ul lui Dorin Popescu în acest sens, următorul stagiu fiind pregătit pentru iunie-iulie 2019.

Despre experiența de diplomat, realizările și obiectivele Asociației, dar și despre relațiile cu autoritățile centrale și locale ș.a.m.d., Dorin Popescu a fost amabil să ne vorbească în cadrul unui amplu interviu:

REPORTER: Cine este Dorin Popescu?

Dorin Popescu: Sunt fiu de dascăl de țară, mama mea învățătoare, tatăl meu profesor de istorie și științe sociale, în județul Olt, unde am primit o educație foarte serioasă, responsabilă. La 13 ani, îl citeam pe Jules Verne și m-am axat serios pe aventuri. Eram ușor rupt de lumea reală, pentru că părinții mei mă lăsau să citesc și citeam foarte mult. Ca atare, m-am îndrăgostit de mare, de insule, de comori, de pirați și am vrut să mă fac marinar. Mama a plâns, cum să plec de acasă la 400 km? Tata m-a susținut și iată-mă elev la liceul militar de marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanța. Ulterior, drumul meu a fost un efect al opțiunii de a deveni marinar. Am absolvit ulterior Academia Navală, apoi Universitatea „Ovidius”, Facultatea de Litere, o vreme am lucrat în presa audiovizuală și scrisă a marinei din Constanța, apoi am susținut un concurs la Ministerul Afacerilor Externe al României și am devenit diplomat. Am făcut o voltă, totul în viață cred că e să iei totul de la cap câteva drumuri. La un moment dat, mi-am dorit că nu mi se potrivește (să fie marinar – n.r.) și am schimbat. Nu e singura schimbare pe care am făcut-o, profesional, în plan personal am rădăcini puternice și nu am schimbat niciodată drumul. Am devenit diplomat la 32 de ani, în 2002. Pe vremea aceea, erau concursuri ceva mai rare, MAE avea și are și va avea întotdeauna o nevoie de resursă umană calificată care să provină din afara diplomației. România nu are o școală a sa de educare a viitorilor diplomați, așa cum au alte state, cum ar fi Federația Rusă. Am devenit diplomat până în 2016, membru al corpului consular. Am avut trei misiuni diplomatice integrale, prima în Federația Rusă. Ca să începi la 32 de ani în Federația Rusă, este o chestiune…

REPORTER: România are o istorie destul de lungă și complicată cu Federația Rusă. Cum a fost acolo?

Dorin Popescu: În primul rând, se asigură o noblețe, condiție și imagine care corespunde poziției propriu-zise de diplomat în Federația Rusă. Cred că e vorba de o anumită certitudine cu privire la capacitatea diplomaților români care lucrează acolo, de a fi fideli statului român, de a iubi cu adevărat România și de a reprezenta interesele României cu adevărat acolo. Să fii diplomat român în Federația Rusă… situația de atunci s-a schimbat tulburător de mult. România nu exista atunci pentru Federația Rusă, în perioada 2002 – 2006, o țară mică, destul de îndepărtată de interesele Federației, cu un potențial geopolitic văzut de eminențele cenușii de la Moscova ca fiind relativ redus. Eu aveam printre sarcini identificarea trimiterilor în presă despre România. Erau exemple sărace. Ulterior, odată cu crearea parteneriatului strategic cu SUA, cu opțiunea noastră, a crezut o doză de interes și situația s-a schimbat radical, odată cu baza de la Mihail Kogălniceanu, Deveselu, afirmarea din ce în ce mai puternică a României pe frontul Alianței Nord-Atlantice și Moscova vede deja în noi o țară cu un alt potențial. Revenind, era o chestiune de onoare, de responsabilitate, abnegație, profesionalism și cei care mă cunosc știu că am fost un diplomat cu o rată extrem de mare de eficiență. Răspundeam inclusiv de relații bilaterale în politică, cultură, tineret, știință, sport, o arie destul de extinsă. Am rămas cu o impresie pozitivă despre poporul rus, un popor cald, cultural, educat, cu rădăcini, care își asumă trecutul și o altă dimensiune pozitivă, trebuie să recunosc, diplomația rusească, extrem de eficientă, de solidă, chiar dacă natura educată și caldă a poporului sunt instrumente pe care factorul politic de natură imperialisă le joacă pentru supremația imperiului, poate că nu cum s-ar cuveni sau în conformitate cu regulile dreptului internațional… Cele două aspecte pozitive care mi-au rămas sunt căldura și umanitatea rusului de rând și forța diplomației rusești. Pe de altă parte, Federația Rusă desfășoară politici externe care nu sunt în concordanță cu interesele naționale ale României, dar asta e altă poveste…

REPORTER: La Cernăuți? Cum era starea socială a românilor de acolo?

Dorin Popescu: A fost, de departe, postul meu diplomatic de referință! Voi avea întodeauna o iubire pentru nordul Bucovinei, regiuni pe care le-am numit atunci fără nici o frică și le numesc și acum regiuni istorice românești, fără ca asta să genereze o trimitere la cine știe ce elemente de teritorialitate. Acolo s-au născut români, în vatra lor etnogeneză, s-au născut acasă la ei. Comunitatea istorică din regiunea Cernăuți, care comasează ceea ce știm noi că este nordul Bucovinei, o parte din nordul Basarabiei, Ținutul Herței, este una care, conform statisticilor statului ucrainean, are 19,6% de naționalitate română și românii sunt așezați compact mai mult în zonele rurale. Situația socială este specifică așezării de tip rural, unde comunitatea românească este foarte puternică, cu școli, biserici, primari devotați, etnici români care provin din comunitate și care respectă, prețuiesc, tradițiile specifice și spirituale ale românilor. Există români și în orașe, dar situația lor socială este diferită față de cea din zona rurală. În marile orașe comunitatea nu mai este suficient de puternică, încât să ofere o vizibilitate. Situația socială se leagă de specificul unei comunități de tip rural, însă sunt oameni care au o circulație deosebită în mediul occidental, rusesc, lucrează acolo și investesc masiv în comunitatea natală. Comune înfloritoare, pot să spun asta, cele mai înfloritoare comunități locale din Ucraina sunt cele locuite de români și asta ne face cinste. Sunt oameni gospodari, care prețuiesc casa și familia, patrimoniul.

REPORTER: Ați revenit în Constanța în 2016 și ați fondat Asociația Casa Mării Negre. De unde v-a venit ideea și cu ce scop?

Dorin Popescu: În perioada celui de-al treilea mandat diplomatic, în Bosnia și Herzegovina, unde am lucrat în calitate de prim colaborator al șefului misiunii, având gradul profesional de ministru consilier, către finalul mandatului, în urma discuțiilor cu soția, ținând cont de specificul familiei, copiii schimbau școlile, nu căpătau rădăcini, nu aveau conceptul de casă părintească, tot timpul pe fugă, în mutare, mai adaptați față de viața modernă, am vrut clar pentru ei și pentru noi mai multă stabilitate și am decis să revenim în România. București nu a fost o opțiune reală, oraș care nu ne generează o iubire personală, ostil, aglomerat și am ales Constanța unde am stat 18 ani, între 14 și 33 de ani, pentru că o parte din rădăcinile mele profesionale ne chemau aici, soția este din Cernăuți, prinsesem drag față de Dobrogea, un mediu în care ne plăcea: marea, Eminescu, Ovidius, toate aceste caracteristici specifice. Asociația o gândeam încă din ultimele luni petrecute în Bosnia și am vrut să folosesc expertiza mea, motivul principal pentru care am fondat asociația. Nădăjduiam că această experiență îmi va fi oarecum de folos când mă retrag în teritoriu. În al doilea rând, este un obiectiv legat de Dobrogea însăși. Deși, are multe elemente de specificitate, natură pozitivă, poartă a creștinătății, aura lui Ovidius, îi lipsește totuși ceva, am spus-o repetat și o voi spune până când se va corecta această nedreptate: nu este suficient conectată la spațiul spiritual românesc. Foarte puține nume de notorietate la nivel național, foarte puțini de pe plan local își asumă obligația de a exista în plan național, de a avea opinii, idei, construcții. Dobrogea nu este conectată la spațiul național și nu pentru că Bucureștiul ostracizează, ci Dobrogea nu are capacitatea de a genera oameni de valoare care să respire la nivel național. În mod paradoxal, însă, la București circulă diverse concepte, precum spațiul extins al Mării Negre, concept geopolitic, în care Dobrogea există și statul român spune în limbajul diplomatic că această regiune are o valoare deosebită de tip strategic pentru statul român, în egală măsură statul român nu a construit nimic care să confirme asta. Discursul despre importanța strategică se articulează la București, fără să existe ceva care să valideze acest concept. Dacă statul este incapabil să construiască un institut de cercetări, de studii al Academiei Române, așa cum există în alte orașe și regiuni (Timișoara, Iași)… M-am gândit astfel că societatea civilă are obligația morală la a face această construcție. Așadar, asociația mea este un instrument de racordare la viața spirituală, diplomatică, a României și a regiunii. Primăria și Universitatea „Ovidius” au susținut evenimentul ONG-ului New Strategy Center, de impact. Din păcate, nu am putut să ajung, atuncii fiind la Varna, tot la un eveniment legat de regiunea Mării Negre. A fost un eveniment al unei entități care nu e din Dobrogea, New Strategy Center este de la București, dar care recunosc are cea mai rapidă dinamică de creștere. Dar, evenimentul nu este o structură geopolitică permanentă. Asociația mea este singura permanentă din Dobrogea. Sigur, nu are impactul New Strategy Center, dar instrumentele mele sunt foarte reduse. O inițiativă născută în Dobrogea are dificultăți în a se pronunța public atât de rapid, poate și atât de eficient la nivel național, față de o inițiativă de la București. Eu cred că statul ar putea înființa aici un institut de studii destinat arealului Mării Negre. O altă variantă ar fi ca Fundația Universitară a Mării Negre, o altă entitate pe care o respect, condusă de Dan Dungaciu, tot de la București, să înființeze aici o filială. În așteptarea unei mutări de acest gen de care Dobrogea are vitală nevoie, eu am decis să construiesc de unul singur pentru început.

REPORTER: La evenimentul pe care l-ați organizat în noiembrie 2018, pentru prima dată în România, iată că nici New Strategy Center nu a făcut-o, ați pus accentul pe conceptul Lebedei negre. Ce reprezintă acest concept și de ce trebuie să știm de el?

Dorin Popescu: Oamenii știu că există lebede, în înțelesul tradițional, albe, da? Lebăda neagră este, ca atare, o situație a naturii imprevizibilă, alta decât ni se prezintă ea, natura imprevizibilă. Un element geopolitic de tip imprevizibil, rar, care nu este de serie și care generează consecințe majore în consolidarea sau reconfigurarea acelui mediu geopolitic este o lebădă neagră. Lebăda neagră este un eveniment geopolitic, politic, cu consecințe, imprevizibil, rar, dar nu este neapărat negativ! Îi asociem asta datorită conceptului de negru, dar nu este neapărat negativ.

REPORTER: Crimeea este un astfel de exemplu recent. Și Turcia. Ne putem aștepta la o altă Lebădă neagră în spațiul Mării Negre?

Dorin Popescu: Categoric! În noiembrie am propus experților din câteva țări, la Constanța, să încercăm să anticipăm producerea altor Lebede negre. Nimic nu e mai frumos în geopolitică decât să încerci să prevezi, decât să previi. Aurul în geopolitică este anticiparea unor evenimente geopolitice. Experții se joacă cu materialul reprezentat de fapte, evenimente și încearcă să anticipeze viitoarele evenimente și le pun prin exprimarea opiniei lor în spațiul public către factorii de decizie. Nu există experți în geopolitică care nu își manifestă opiniile în spațiul public și care nu încearcă să găsească soluții pentru ca opiniile acestea să ajungă la politic. Aurul este să încercăm să prevenim producerea unui eveniment de tip geopolitic. Din discuția din noiembrie, foarte greu se obține un consens cu privire la ceea ce s-ar putea produce. O Lebădă neagră cu șanse foarte reduse de a fi anticipată ar fi, de exemplu, îmbunătățirea considerabilă și rapidă a relațiilor politice și geopolitice dintre Federația Rusă și Ucraina! O îmbunătățire în trei luni sau șase luni, care să readucă Ucraina în sfera de influență a Federației Ruse, ar fi o Lebădă neagră în actualul context tulbure, în care noi nu vedem decât acțiunile de îndepărtare de sub tutela rusească. Turcia, cu o reconfigurare în general a întregii sale politici externe, în spațiul geopolitic înseamnă reconfigurarea care pare a fi de nivel strategic, dar nu e, a relațiilor sale cu Federația Rusă. Da, schimbarea de profil (a Turciei – n.r.), care ar putea fi extrem de importantă în contextul în care Turcia are un rol semnificativ în gestionarea navigației și intrării unor nave militare străine în Marea Neagră, un rol esențial în configurarea unei soluții militare navale comune NATO… Turcia este cea mai puternică forță militară NATO în acvatoriul Mării Negre și solidă și consistentă la nivelul întregii Alianțe. Alte Lebede negre, ar putea fi, cu prilejul preluării de către România a președinției Consiliului Uniunii Europene, ca țara noastră să își transforme în expresie potențialul geopolitic pe care îl are și să devină un jucător activ în zona extinsă a Mării Negre, un lider regional, un exportator de stabilitate, concepte pe care limbajul diplomatic al Bucureștiului îl joacă de ceva vreme, mai mult sau mai puțin apăsat.

REPORTER: După un an și jumătate, cum evaluați performanțele Asociației?

Dorin Popescu: Mi-a trebuit un an ca să fie pusă pe picioare, a fost constituită în iulie 2017. Tare aș vrea să nu subiectiv, dar aș aprecia la nivel superlativ, aproape de superlativ. Am organizat două evenimente geopolitice de impact în Constanța, două mese rotunde cu participare internațională, am participat la numeroase alte proiecte cu caracter național, chiar și în Dobrogea; am participat și la aproximativ 15 conferințe specifice foarte puternice în Ucraina și Turcia. Ne-am extins activitatea, am organizat cursuri de practică pentru studenți de la specializarea Relații Internaționale de la Universitatea „Ovidius”, am publicat permanent studii, eseuri, care au fost preluate de medii puternice și influente din România și din țările vecine. Am creat culoare de parteneriat cu ONG-uri puternice, din Ucraina, Turcia și România. Am apropiat o parte din mediul universitar, local, academic, de spații care au o lejeritate uluitoare, cum ar fi la Cluj Napoca. Vom continua să facem asta, avem deja o rețea solidă de parteneri din mediile academice din România, Turcia și Ucraina. Sunt 50 de evenimente la care am fost cel puțin partener. Am avut dezvoltări de proiecte și vrem, nu vrem, cultura este și un domeniu prin care se manifestă spiritul geopolitic al unei națiuni. Alții ar trebui să evalueze activitatea asociației, tot ce pot să vă spun este că nu am avut liniște, hodină și nici nu mi-am dorit-o. Din prima zi până acum am încercat să extind activitatea în zone și medii academice și spre creșterea altora. În acest an, de exemplu, vom avea studenți de la Științe Politice și Istorie la stagiile de practică pe care le vom organiza, pentru că suntem singura instituție de tip geopolitic din Dobrogea. În afară de consulatele Turciei și Rusiei, nu știu unde ar putea face practică studenții la specializarea Relații Internaționale… Avem plăcerea de a constata avem un candidat la internship din Cluj Napoca… din 15 ianuarie vom avea acest internship. Avem proiecte în derulare cu parteneri din Ucraina și Turcia și vom face la Constanța o școală de vară pentru tineri experți, unde sperăm să includem aici și din Bulgaria și din Republica Moldova. În momentul de față avem parteneriatul pentru școala de vară, din Constanța, care va avea loc în iunie-iulie. În încurajez pe tineri să vină la stagiile de practică, pentru că acest tip de activitate este destinată lor. Creșterea lor nu se face exclusiv din audierea unor cursuri de specialitate universitare. Trebuie să învețe cum se organizează un eveniment geopolitic, cum se citește desfășurarea lui, limbajele și discursurile diplomatice în media, curajul și capacitatea exprimării în spațiul public.

REPORTER: În această perioadă de activitate, ați beneficiat de sprijinul MAE sau al autorităților locale?

Dorin Popescu: În calitate de fost diplomat al statului român, mi-am dat seama că este bine ca MAE să își cunoască partenerii din mediul civic. Asociația mea, nouă, poate fi văzută de mediul diplomatic ca un partener, din zona civică. Ca atare, una din primele mele griji a fost să informez autoritățile publice centrale și locale și să îmi exprim întreaga noastră disponibilitate de a le fi de ajutor. Am trimis la MAE întreaga noastră disponibilitate în domenii de interes reciproc și scrisori similare Consiliului Județean Constanța și Primăriei Constanța, acestora inclusiv disponibilitatea de a le pune la dispoziție periodic analize. Am și făcut și vom continua să o facem. Nu am avut suport efectiv, financiar sau de orice altă natură, dar înțeleg că există o inerție birocratică la nivel MAE și mai ales la nivel de autorități locale. La nivelul autorităților locale, pot să spun că sunt convins că, din păcate, nu există intuiția înțelegerii importanței desfășurării unor astfel de activități. Poate că la alte autorități locale există intuiția și înțelegerea, dar aici, în Dobrogea, pe acest teren viran, nu au înțelegerea deplină. În 2019, îmi propun ca o parte din acest sprijin să se transforme în realitate: intenționez ca la primul eveniment geopolitic pe care îl organizez să se desfășoare sub patronajul președinției semestriale rotative românești a Consiliului Uniunii Europene, în Constanța, în premieră! Al doilea tip de sprijin pe care îl am în vedere, aici discuțiile sunt avansate cu foști colegi ai mei din MAE, la un eveniment geopolitic similar, sub patronajul președinției românești anuale a Strategiei UE pentru regiunea Dunării. România deține președinția din noiembrie, pentru un an. Dacă vom organiza în 2019 două evenimente geopolitice de impact, sub egida acestor instituții internaționale, pot să numesc deja un sprijin solid al MAE pentru asociația noastră. La nivelul autorităților locale, cred că e nevoie de mai multă insistență din partea mea pentru a le aduce înțelepciunea și intuiția evaluării exacte. Mărturisesc că la evenimentul pe care l-am organizat anul trecut, în ianuarie, primarul municipiului, din cauza problemelor politice de atunci, nu a putut să ajungă, la cel din noiembrie nu mi-a răspuns, nu am datele cu privire la motivele absenței unui răspuns, însă o construcție nu se naște pe nisip, o construcție serioasă nu crește în două zile, ca în poveștile cu Făt-Frumos, e nevoie de răbdare, de insistență și sunt convins că această capacitate a asociației de a atrage experți din diferite zone încet cu încet va convinge și autoritățile locale cu privire la credibilitatea și soliditatea unui astfel de demers.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*