Deseori auzim de înăsprirea măsurilor de combatere a spălării banilor, a finanțării terorismului și a altor măsuri pe care fiecare dintre noi începe să le simtă pe propria piele: Restricții la retrageri de numerar, bănci tot mai curioase să știe de ce ți-ai cumpărat trei pachete de țigări și nu două… Realitatea este însă alta și fix în fața noastră:
Odată ce legea permite autorităților sau companiilor private acces la mesajele cetățenilor, infracțiunea nu dispare. Infractorii, în schimb, fac ceea ce au făcut întotdeauna — se adaptează! Ei vor folosi VPN-uri, aplicații private și securizate, vor cripta propriile canale de comunicație. În era inteligenței artificiale, pot chiar să-și codeze propriile aplicații de mesagerie criptată. Infractorii vor fi bine. Cetățenii obișnuiți, însă, vor fi expuși. Aceasta este realitatea pe care statul o ignoră deliberat atunci când promovează măsuri de supraveghere digitală sub pretextul combaterii crimei organizate, digitale etc. Măsurile represive nu sunt eficiente în a opri infractorii — sunt, în schimb, instrumente perfecte de… CITEȘTE CONTINIAREA!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google