Într-o perioadă în care USR iese la baionetă pe tema justiției, iar documentarul Recorder vorbește despre mecanismele corupției din sistem, Partidul Național Liberal rămâne conspicuu absent din dezbatere. Nu este o absență accidentală. Este o strategie deliberată de a rămâne în umbră, de a beneficia de status quo-ul corupt fără a-și expune flancurile. PNL nu poate ridica acum capul pe tema justiției, nu pentru că ar fi principial împotrivă corupției, ci pentru că liberalii au fost, timp de ani de zile, parteneri ai PSD.
După ani de tovărășie cu social-democrații, PNL nu poate pretinde că descoperă acum corupția din justiție, ar fi o minciună prea transparentă. Dar problema este mai profundă: PNL nu doar că a beneficiat de justiția pe care o avem, ci și că a contribuit la capturarea acesteia. De altfel, liberalii sunt mari fani ai sistemului torționar și acum se retrag în umbră, așteptând ca „furtuna să treacă”. Sau VALUL, după cum vom vedea. Să nu uităm că, de exemplu, Cătălin Predoiu a fost… de șase ori ministru în 11 ani!
Documentarul Recorder l-a expus pe Marian Vanghelie ca un exemplu clasic al corupției din justiție. Florin Mitroi pare a fi un Vanghelie local. Diferența este că Mitroi nu a fost încă expus la aceeași scară ca Vanghelie, dar dinamica este aceeași. Și dacă sistemul nu se reformează, Mitroi va continua să opereze cu impunitate, exact ca Vanghelie:
Decizia pronunțată pe 20 iunie 2019 de instanța de judecată în cazul transformării ilegale a Anexei 49 în Anexa 29 la Valu lui Traian reprezintă un exemplu șocant al contradicțiilor care minează încrederea în sistemul judiciar românesc. Toți inculpații – primarul Florin Mitroi – atunci la Valu lui Traian, prefectul Dănuț Culețu și funcționarii implicați – au fost achitați pentru abuz în serviciu și complicitate, deși instanța a admis în mod explicit că faptele s-au întâmplat și au încălcat legea.
Ceea ce face această decizie deosebit de problematică este că instanța nu neagă nimic. Hotărârea recunoaște că: Mitroi a propus transformarea terenului în mod eronat și intenționat. Culețu a validat hotărârea fără respectarea procedurii legale. Funcționarii au confirmat „dovezi” false pentru a susține transformarea. Valu lui Traian a suferit un prejudiciu de 1.050.816 lei. Cu toate acestea, instanța a pronunțat achitarea pentru toți, pe motiv că „fapta nu este prevăzută de legea penală”. Această formulare este o bombă juridică care explodează în fața logicii și a bunului simț. Cum este posibil ca faptele să existe, să fie admise, să fie ilegale, și totuși să nu constituie infracțiuni penale? Decizia a fost ulterior menținută și în apel, definitivă.
Răspunsul se află în jurisprudența Curții Constituționale, care a restrâns semnificativ definiția abuzului în serviciu. Conform acestei jurisprudențe, abuzul în serviciu nu se aplică oricărei încălcări a legii, ci doar acelor încălcări care sunt însoțite de obținerea unui folos necuvenit prin abuz. Problema este că această interpretare creează o gaură legală colosală. Funcționarii publici pot încălca legea, pot prejudicia statul, pot favoriza interese private – și totuși, dacă nu se poate dovedi că au obținut un „folos necuvenit” direct și imediat prin abuzul funcției, ei rămân nevinovați din perspectiva penală. În cazul Mitroi, instanța a constatat că, deși legea fondului funciar a fost încălcată administrativ, nu există o normă penală care să incrimineze exact acele acțiuni. Această logică este circulară și periculoasă. Ea permite funcționarilor să opereze în zona gri dintre încălcarea legii și infracțiunea penală, știind că justiția nu-i va putea sancționa. Jurisprudența CCR (deciziile 405/2016, 650/2018) a fost invocată pentru a justifica achitarea, dar aceste decizii au fost criticate de specialiști ca fiind prea permisive. Ele permit o interpretare restrânsă a abuzului în serviciu care, în practică, oferă o protecție de facto pentru corupția administrativă.
Această decizie are consecințe devastatoare pentru încrederea cetățenilor în sistemul judiciar. Când oamenii văd că funcționarii publici pot încălca legea, pot prejudicia statul, și totuși rămân nevinovați din perspectiva penală, mesajul este clar: justiția nu funcționează pentru protejarea interesului public.Documentarul Recorder, care a expus capturarea justiției, a arătat cum sistemul judiciar poate fi folosit pentru a proteja interesele unor grupuri influente. Cazul Mitroi-Culețu-Valu lui Traian este o ilustrare perfectă a acestui fenomen. Nu este vorba de o decizie pe bază de mită sau de presiune directă, ci de o aplicare a jurisprudenței care, din motive de principiu, permite achitarea în cazuri care ar trebui să fie pedepsite. Constănțenii văd că un primar poate transforma terenuri publice în mod eronat, poate prejudicia o stațiune de cercetare agricolă cu peste un milion de lei, și totuși poate fi ales președinte al Consiliului Județean. Mesajul pe care îl primesc este că sistemul nu-i protejează, că justiția nu funcționează pentru ei, și că funcționarii publici operează cu impunitate.
Valu lui Traian a pierdut 1.050.816 lei din cauza transformării ilegale a terenului. Bani care ar fi putut fi investiți în dezvoltare, în servicii, în creșterea economică locală. Dar acești bani nu vor fi niciodată recuperați, cel puțin nu prin justiție penală. De ce? Pentru că Valu lui Traian nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. A pierdut șansa de a cere despăgubiri în instanță, sechestrul pus pe bunurile inculpaților s-a ridicat în 30 de zile. Contribuabilii au pierdut bani și funcționarii care au cauzat această pierdere rămân nevinovați din perspectiva penală, cu cariere intacte și cu posibilitatea de a avansa în funcții publice mai importante, lucru care s-a întâmplat: Florin Mitroi a ajuns șeful județului!
Cazul Mitroi-Culețu-Valu lui Traian este mai mult decât o decizie judecătorească. Este o ilustrare a modului în care sistemul judiciar românesc, prin jurisprudență și prin aplicarea legii, permite funcționarilor publici să opereze cu impunitate. Faptele sunt admise, legea este încălcată, statul este prejudiciat, și totuși inculpații rămân nevinovați. Aceasta nu este justiție. Aceasta este un eșec al sistemului de a-și îndeplini funcția fundamentală: protejarea interesului public și sancționarea celor care-l încalcă.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google