Ignatul (20 decembrie) e una dintre acele zile în care, în lumea românească, calendarul bisericesc și calendarul satului se suprapun aproape perfect: Biserica pomenește pe Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, iar tradiția populară marchează „Ignatul porcilor”, începutul concret al pregătirilor pentru Crăciun. În calendarul ortodox, 20 decembrie este ziua Sfântului Ignatie Teoforul (numit „purtător de Dumnezeu”), episcop al Antiohiei și unul dintre marii martiri ai creștinismului timpuriu. Tradiția spune că a fost condamnat la moarte în vremea împăratului Traian și dus la Roma, unde a fost dat fiarelor în amfiteatru. În scrierile sale (epistolele către comunitățile creștine), Ignatie insistă pe unitatea Bisericii, pe Euharistie și pe trăirea credinței fără compromis, ceea ce explică de ce numele lui rămâne puternic legat de ideea de mărturisire și jertfă.
În satul românesc, Ignatul a ajuns sinonim cu tăierea porcului, un obicei care ține de economia tradițională (asigurarea hranei pentru iarnă), dar și de o logică ritualică veche: sacrificiul înaintea unei mari sărbători. Folcloriștii au observat că, dincolo de încadrarea creștină, obiceiul are rădăcini mai vechi, precreștine, legate de rituri de iarnă și de ideea de reînnoire a timpului la cumpăna dintre ani. În spațiul european, astfel de sacrificii de sezon apar în… CITEȘTE ARTICOLUL AICI!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google