Într-o societate care de ani buni pare să-și fi pierdut busola, discernem cu tot mai multă dificultate între adevăr și minciună, între autenticitate și superficialitate, între principii reale și fățărnicie. În acest context, a ajuns să se impună ideea că cei care țipă cel mai tare în spațiul public ar fi, prin forța vocii lor, și cei care fac sau vor dreptate în societate. Însă, dincolo de cuvintele ambalate în aparență de empatie pentru oameni și pentru bunul mers al societății, de cele mai multe ori descoperim interese profund diferite de cele declarate.
Ieri, la ședința ordinară a Consiliului Local Constanța, am asistat din nou la etalarea veleităților juridice ale consilierului local independent Felicia Ovanesian. Este un comportament devenit deja o constantă pentru acest avocat, iar specializarea juridică este, fără îndoială, punctul său forte, cel puțin în aparență. De la celebra expresie „singura părere juridică care contează este a mea”, rostită acum ceva timp, până la intervențiile din comisiile de specialitate sau la ieșirile publice din plen, Ovanesian impune imaginea unui expert de necontestat. Totuși, dacă privim cu atenție parcursul său academic, realitatea nu este tocmai cea pe care o lasă să transpară.
Felicia Ovanesian a absolvit cursurile Universității Ecologice, instituție care între timp nu mai există. Universitatea Ecologică, una dintre instituțiile privatizate ale vremii, era recunoscută pentru faptul că producea absolvenți pe bandă rulantă, fără a garanta însă și calitatea formării. Un exemplu notoriu este chiar George Becali, care a recunoscut public recent că nu a fost prezent niciodată la vreun curs. În cazul Ovanesian, Universitatea nu putea organiza examenul de licență autorizat, astfel încât a fost necesară apelarea la o instituție acreditată de Ministerul Învățământului, respectiv Universitatea București. Aici, Felicia Ovanesian a picat examenul de licență… de două ori. Viața studențească, cu tumultul, petrecerile și distracțiile tinereții, au avut, se pare, un impact semnificativ, determinând primul eșec la licență. La a doua încercare, deși a beneficiat de sprijinul consistent al tatălui său, celebru și apreciat în Constanța, dar și al unei avocate celebre din acea vreme, Paula Iacob, Ovanesian a picat din nou.
Hotărâtă să obțină totuși diploma de licență, Felicia Ovanesian și-a încercat norocul la Universitatea Iași, unde cerințele erau considerabil mai relaxate decât la București. De această dată, sprijinul moral al tatălui a fost decisiv, iar Ovanesian a reușit să finalizeze studiile și să obțină licența în drept.
De aici începe aventura sa juridică la Constanța, un parcurs care, deși presărat cu dificultăți și încercări repetate, a ajuns să fie prezentat astăzi drept un model de profesionalism și competență și pe care îl vom detalia în viitorul apropiat. Într-o societate în care imaginea publică și volumul vocii par să conteze mai mult decât substanța, povestea Feliciei Ovanesian devine relevantă nu doar ca studiu de caz al unei cariere construite pe perseverență și, uneori, pe compromisuri, ci și ca o oglindă a modului în care percepem adevărul și meritul în spațiul public actual.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google