Prima dată, în campania electorală, ne-ați spus așa: „Îndrăznește să crezi în România”. Personal, nu am crezut în acest îndemn, dar aproximativ 50% din votanți (deci, nu din populație, cum greșit vă mințiți singuri) au crezut și v-au dat girul. Apoi, ne-ați aruncat praf în ochi cu salariul minim de 1.450 lei și absorbție de fonduri europene de 70% în 2-3 ani și de 100% în 2020, deși noi nu accesăm niciodată mai mult de 20%, ca să tăcem din gură la lansarea primului capitol din programul de guvernare, cunoscut „din scoarță în scoarță” de Liviu Dragnea: amnistia și grațierea. Înțelegem că amnistia și grațierea nu sunt amnistie și grațiere, sunt niște bombonele cu iepurași, subiect perceput greșit, expus greșit, înțeles greșit. De fapt, amnistia și grațierea nu eliberează oameni din pușcărie. S-a înțeles greșit. Și George Soros îl plătește pe Klaus Iohannis. Și Liviu Dragnea cunoaște din scoarță în scoarță, dar doar când e în România, nu în America. El, de fapt, era în America și la botezul lui. Nu știe cum îl cheamă, că era în America. Dar, în rest, cunoaște din scoarță în scoarță.
S-a îndrăznit să credem în România și când a venit prima propunere de premier, Sevil Shhaideh, al cărei nume este strâns legat de pușcăriașul Nicușor Constantinescu și de lipsa de reacție, după ce a preluat de la Liviu Dragnea Ministerul Dezvoltării, în privința plăților nelegale de 150 milioane lei din fondul de rezervă bugetară, sesizate de Curtea de Conturi.
Tot în România s-a îndrăznit să se creadă și când Florian Coldea a fost suspendat și pus la dispoziția directorului SRI, Eduard Hellvig, cu încălcarea art. 4, 82, 85, 89 din Legea 80/1995, privind statutul cadrelor militare. Ulterior, Coldea a intrat într-o comisie internă a SRI, care l-a scos basma curată, curat ca lacrima cum s-ar zice, dar a demisionat din motive de „onoare militară”, deși codul de conduită al ofițerului SRI încă nici nu s-a adoptat, doar a fost anunțat de Hellvig la câteva zile după demisia lui Coldea. Același Eduard Hellvig care zilele trecute a stat șapte ore la discuții cu comisia parlamentară de control a SRI, condusă de fostul președinte al Consiliului Județean Dâmbovița, Adrian Țuțuianu. În prezent, Consiliul Județean Dâmbovița este condus de Alexandru Oprea, fostul șef al SRI Dâmbovița. Dar, nu, să nu credeți că e ceva în povestea asta, vreo rotație de cadre, noi trebuie să fim proști și să îndrăznim să credem în România! Revenind la respectiva comisie parlamentară de control a șlițului, în calitate de constănțean pot să afirm că parte componentă este și unul dintre candidații la postul de cel mai inutil și incompetent parlamentar din istoria recentă și veche a României: Radu Babuș. Un personaj care ar trebui să dea naștere unui nou termen în limba română, întrucât „incompetent” conține competențe, dacă ne raportăm la acest nimeni păgubos al politicii. Nu vreau să dezvolt subiectul SRI, instituție care refuză să îl aducă înapoi pe Sebastian Ghiță din locul în care l-a trimis, așa că trecem mai departe.
Tot în România s-a îndrăznit să se creadă și vineri, când un oarecare „comitet cetățenesc”, o masturbare tristă a zece frustrați, a reușit să implementeze în Monitorul Oficial al României (deci nu al statului Zimbabwe) proiectul privind autonomia imaginarului ținut secuiesc. Cunoscătorul din scoarță în scoarță al programului de guvernare, Liviu Dragnea, nu are nimic împotrivă. Nici când Kelemen Hunor, parlamentar (în România, nu în statul Zimbabwe), ne spune că „nu s-a întâmplat nici o nenorocire” și că „nu s-a făcut nimic ilegal”, deși teritoriul inalienabil și indivizibil al României, prevăzut în startul Constituției, devine astfel o glumă proastă.
S-a mai îndrăznit să se creadă în România tot vineri, când Mădălin Voicu, cercetat pentru fraude cu fonduri europene, a fost numit secretar de stat în Ministerul Culturii și Identității. Personal, am dificultăți în a înțelege despre care identitate este vorba, în contextul în care Mădălin Voicu declara în 2012 că „românii sunt lași și trădători, ceea ce țiganii nu sunt”.
Așadar, revenim: vă mai bateți mult joc de țara asta sau trebuie să punem mâna pe par?
V-ati simtit frustrati de un singur subiect din cele descrise mai sus, pai daca ar fi sa ne luam dupa gandirea voastra, hai sa cerem si noi autonomiei Dobrogei si ne-am spalat pe cap cu Romania, avem port, avem Delta, avem litoral. Credeti ca noua nu ne-ar fi fost mai bine daca eram singuri? Dar noi privim imaginea in intregime cand vine vorba de Romania, ca asta ne e tara, cu bune si cu rele. Eu imi iubesc tara, Romania, cu toate ca sunt si eu minoritar in Dobrogea, voi ce tara iubiti?
De ce nu ati vorbit si de celelalte subiecte expuse in articol? Nu va doare ce se intampla acum in Romania?
P.S. am fost in toamna prin trecere pe la Sfantul Gheorghe, am si eu o intrebare, vi se pare normal ca, colegiul National care il aveti in oras este scris numai in ungureste? Cum adica colegiu National, pai in ce tara traim, stimabililor. Si daca tot vreti la voi in tara, Ungaia, de ce nu mergeti acolo? Aaa, pt ca ungurii nu va vor, de-aia, ca sa nu va zic, cum vi se adrseaza ungurii cu care mai si lucrez, cand ii intreb de ungurii din Romania. Asa ca nu o mai dati se gard, va convine bine, nu, luati calea spre alte meleaguri (ca si asa suntem cu totii intr-o mare familie in UE, cat o mai fi, profitati) cum au facut si inaintasii vostri, si sa nu va simtiti lezati ca v-am spus asta.
Pentru ca cee e frustrant e tocmai un discurs national-comunist pe care te-ai astepta sa-l auzi la RTV sau A3 emis impreuna cu niste puncte ce par a condamna psd-ismul.. Or problema principala de la care emana toate celelalte e tocmai centralismul impus de Ionel Bratianu si care le-a profitat cel mai mult comunistilor, sau mergand mai departe in timp din elanul centralizator al Principatelor unite ale Moldovei si Valahiei ce a rezultat intr-un stat unitar in locul unuia federal cum e firesc in cazul unirilor voluntare. Se vorbeste despre modelul francez , uitand ca pentru Corsica exista parlament s guver propriu- ceea ce nu e tocmai fiiresc, firesc ar fi sa existe in toate regiunile. SI da in cazul Romaniei aceeasi autonomie si pentru Dobrogea ca si pentru Ardeal, doar ca nu e treaba ardelenilor ce decid dobrogenii ca e mai bine pentru ei si nici invers, oricat de tentatanta ar fi perspectiva de a te amesteca in problemele domestice ale colocatarilor.