Națiunea română tocmai a trecut prin cea mai gravă traumă existențială de la inventarea muștarului de Tecuci – un individ a îndrăznit să se ia de consumatorii de margarină și de sfânta merdenea de cartier, preferând croissantul parizian cu unt. Internetul a luat foc, Facebook-ul s-a blocat de la atâta patriotism gastronomic, iar tanti Veta din Colentina și hipsterul din Piața Victoriei au pornit împreună la luptă. S-a urlat despre demnitate, s-a cerut sânge, s-a invocat vox populi în gura mare. Mâncarea noastră, margarina noastră, sudoarea frunții noastre!
Acum vine întrebarea naivă, pusă cu un aer inocent de martor al epocii: dar când s-au anulat alegeri, când s-au închis secțiile de votare că v-ați dat seama că tanti Lasconi nu lua mai mult de 3 procente și ne-ați explicat scurt că votul nostru e „toxic” și că untul vostru fin de import este net superior margarinei noastre populare… unde era vox populi? Atunci n-a mai ieșit nimeni cu furcile sau furculițele în Piața Amzei să apere meniul tradițional. Atunci n-a mai fost scandal național. Atunci n-am mai văzut masele revoltate cerând renumărarea demnității sau verificarea calității brânzei. De ce? Simplu. Pentru că la merdenea ne pricepem cu toții. O cunoaștem, o simțim la fiere după câteva minute, când încearcă să evadeze pe unde a intrat!
Știm exact ce gust are disprețul unui elitist când ne privește prin vitrină! E o luptă pe care o înțelegem — tu ne faci „sugeraniști”, iar noi te facem consumator de banane. E duelul perfect pentru o țară care trăiește din meme-uri. În schimb, când ni se ia dreptul de a alege pe cine vrem și ni se livrează pe gât un meniu politic gata mestecat de „specialiști”, vox populi se transformă subit în vox fâs. Atunci nu mai suntem revoltați, suntem „atenți și prudenți”. Ne uităm la televizor, dăm din umeri, luăm o gură de ciorbă resemnați și zicem: „Asta e, taică, așa a vrut America/Bruxellesul/Statul Paralel, ce să-i faci?”. Dar între cele două crize sociale ale României mai există o diferență! În tot circu’ asta național, o chestiune de-a dreptul stranie mi-a atras atenția: în momentul de criză maximă, când toată țara urla indignată că ni se taia dreptul la margarină, nu am auzit NICIUN nutritionist deschizând gura! Nici măcar un specialist nu a ieșit în presă să ne spună dacă margarina este mai bună decât untul! Sau viceversa!
În schimb, când s-au anulat alegerile, toți politologii și ornitologii autohtoni behaiau peste tot cum că margarina noastră tradițională e toxică, în timp ce untul de import crește capacitatea cerebrală și, cum spun unii mai deștepți pe la colțuri, te scapă și de griji pe care nici măcar o cutie de pastile albastre n-ar mai putea să le rezolve. Națiunea română a trecut recent prin teste grele de supraviețuire democratică, iar dramele din cercurile „bune” ale Capitalei au scos la iveală adevărata față a ipocriziei.
După anularea alegerilor, un cunoscut ziarist, mare francofon și fin degustător de finețuri europene, ne lămurea doct de la înălțimea unui pupitru de la o televiziune proeuropeană că el „nu știe niciun cretin care să nu fi votat cu Călin Georgescu, după cum nu știe niciun om inteligent care să nu fi votat cu Nicușor”. O formulare fină, rafinată, de un elitism de așezământ francez – ori ești luminat și mănânci croissant cu unt, ori ești „cretin” și preferi o merdenea ideologică.
Adevărul gol-goluț, privit din rândul celor care n-au ales nici merdeneaua, nici croissantul, este cu totul altul. În cercurile relaționale reale, nu cele din sondajele cosmetizate sau de la terasele de pe Dorobanți, majoritatea celor care au sărit ca arși să pună ștampila pe Nicușor nu au făcut-o dintr-o revelație mistică a reformei urbane sau din dragoste curată pentru geometria spațială. Nu. În cercul meu relațional, cei care l-au votat pe Nicușor au avut un motiv mult mai prozaic, care n-are legătură nici cu democrația, nici cu Franța — de teamă să nu piardă avantajele. Frica a fost singurul lor program politic. Frica băieților de la bufetul instituțional că se schimbă borcanele cu miere, că pică combinațiile, că dispar contractele cu dedicație, că ONG-urile de partid rămân fără subvenții și că „lumea bună” se trezește nevoită să muncească pe bune, fără plasă de siguranță de la stat. Pentru ei, votul n-a fost o opțiune civică, ci o fișă post-operatorie de conservare a privilegiilor. Și uite cum se închide cercul ipocriziei naționale. Când se anulează alegeri și se mută butoanele democrației în spatele ușilor închise, intelectualii noștri francofoni aplaudă cu croissantul în mână, explicând că poporul e needucat și că „democrația a fost salvată de la înec”. Dar doamne ferește să le atingă cineva margarina sau sinecurile! Atunci se activează vox populi de salon, apar diagnosticele psihiatrice pe Facebook pentru oricine gândește altfel, iar „oamenii inteligenți” își pun batista pe ochi și votează nu pentru viitorul țării, ci pentru propriul portofel.
Până la urmă, e o singură diferență între merdeneaua de la Amzei și clasa noastră politică: pe aia de la patiserie o digeri mai greu și speri că este cu margarină. Pe când „croissantul”-ul democratic cu care ne hrănesc iluminații națiunii vine la pachet cu pretenții de haute cuisine, dar are fix același gust de vechi, unsuros și clientelar.
Indicele de revoltă — îndemn de luptă pentru mâncătorii de merdenele
Băi, stimați mâncători de merdenele! Au trecut aproape 2 ani de când s-au anulat alegerile ca niște lichele să nu piardă ciolanul! Cum hipsterimea asta subnutrită poate să ocupe o stradă și să orăcăie pentru dreptul lor de a mânca amalgamul de ulei rânced și margarină, cred că și oamenii normali, care s-au simțit disprețuiți pentru anularea alegerilor, pot ocupa și ei măcar o alee! Iar dacă vă este rușine să vă strigați nemulțumirea și faptul că vă simțiți umiliți pentru că Nicușor nu a desecretizat ședința CSAT sau că vă tot amăgește cu raportul ăla-minune privind anularea alegerilor, spuneți și voi că ieșiți să protestați pentru că au îndrăznit snobii să compare foie gras-ul cu parizerul mâncat pe foaie de ziar!
Sorin Prioteasa – contributor TOMIS NEWS – este căsătorit și are doi copii. A absolvit Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul“, a activat timp de mai mulți ani ca ofițer în intelligence, dar și în calitate de contractor independent în zone de conflict. În prezent, este programator în cadrul unei companii multinaționale.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google