Documente DECLASIFICATE, la 35 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl: Ucraina acuză URSS de mușamalizare

Uniunea Sovietică (URSS) ştia că centrala nucleară de la Cernobîl era periculoasă şi a ascuns o serie de incidente produse înaintea dezastrului din anul 1986, acuză autorităţile ucrainene, care au declasificat documente, la 35 de ani de la accidentul atomic. Conform documentelor desecretizate de Serviciul Ucrainean de Securitate (SBU), în anul 1982 avusese loc o scurgere radioactivă la Cernobîl, care însă fusese ascunsă de serviciul secret sovietic Comitetul pentru Securitatea Statului (KGB), pentru „evitarea panicii şi a zvonurilor provocatoare“, informează agenţia Reuters şi site-ul Swissinfo.ch.

În 1983, regimul de la Moscova ar fi primit informaţii conform cărora centrala de la Cernobîl era una dintre cele mai periculoase din Europa. În anul 1984, s-au produs incidente la reactoarele 3 şi 4 ale Centralei nucleare de la Cernobîl, conform postului RBC-Ukraine, citat de RAI News. Imediat după accidentul nuclear produs la Cernobîl pe 26 aprilie 1986, „autorităţile de la Moscova au încercat să vehiculeze teorii ale complotului, fără a recunoaşte realitatea“, relevă unul dintre documentele declasificate.

Ucraina a comemorat luni 35 de ani de la accidentul nuclear produs la Cernobîl. Treizeci şi unu de muncitori şi pompieri ai centralei de la Cernobîl au murit imediat după accidentul nuclear, din cauza expunerii la radiaţii. Mii de persoane au murit în următorii ani din cauza unor boli generate de radiaţiile de la Cernobîl. Numărul total al victimelor accidentului atomic din 1986 este greu de estimat, fiind obiectul a diverse dezbateri medicale.

cernobil4

În urmă cu 35 de ani, la 26 aprilie 1986, a explodat reactorul 4 de la centrala nucleară de la Cernobîl, accident survenit în urma unui lung șir de erori umane care avea să fie catalogat drept cel mai grav din istoria nucleară civilă. Reactorul a explodat pe data de 26 aprilie 1986, la ora 1:23. Acoperişul reactorului, greu de o mie de tone, a fost aruncat în aer, iar învelişul de grafit a luat foc şi 190 de tone de substanţe radioactive au ajuns la peste 1.000 de metri în atmosferă, iar apoi au fost purtate de curenţii de aer pe distanţe imense. Puţini au fost cei care au ştiut ce s-a întâmplat atunci. Secretomania regimului sovietic a făcut ca pericolul imediat să nu fie cunoscut de populaţie. Abia la 36 de ore de la dezastru au început evacuările în Pripiat, o localitate cu 50.000 de locuitori, situată la un kilometru şi jumătate de centrală. În mai puţin de două zile, norul care purta particule radioactive, de 200 de ori mai puternice decât bombele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki, a cuprins tot nordul Europei.

cernobil3

„Zona morţii” de la Cernobîl – un teritoriu otrăvit de radiaţii – se întinde pe 2.600 de km pătraţi. Este cunoscut oficial drept „zona de excludere”. Este perimetrul care a fost evacuat de armata sovietică după ziua de 26 aprilie 1986. 56 de oameni au murit imediat sau în lunile ce au urmat. Dar pentru alte sute de mii, destinul s-a schimbat într-o clipă. Peste 300.000 de oameni au fost evacuaţi din zonele contaminate. 6,6 milioane de oameni au fost expuşi radiaţiilor. 6.000 de cazuri de cancer tiroidian au fost raportate până în 2005, în special în rândul copiilor şi adolescenţilor. Totuși, cel mai amplu studiu despre Cernobîl, publicat de Academia de Ştiinţe din New York în 2013 şi redactat de trei prestigioşi oameni de ştiinţă, a arătat că 985.000 de oameni au murit, marea majoritate de cancer. Iar efectele contaminării se simt şi acum, după 35 de ani.

Ucraina vrea să înscrie Cernobîl în patrimoniul mondial UNESCO

Ucraina doreşte să includă zona de excludere Cernobîl, în care se află oraşul Pripiat din nord-vestul ţării, cu imobilele şi spaţiile sale de joacă abandonate, în patrimoniul mondial UNESCO. Pentru a le proteja de efectele trecerii timpului şi pentru a favoriza fluxurile de turişti, autorităţile de la Kiev doresc ca aceste vestigii, devenite martori ai celei mai grave catastrofe nucleare din istorie, să fie înscrise de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) pe lista patrimoniului mondial.

„Zona Cernobîl este deja o atracţie celebră în lumea întreagă”, a declarat Maksim Polivko, un ghid turistic în vârstă de 38 de ani, cu ocazia unei vizite la faţa locului alături de o echipă de jurnalişti de la AFP. „Din păcate, acest loc nu are un statut oficial”, a continuat el, care speră că această iniţiativă ar fi de ajutor „pentru dezvoltarea de infrastructuri turistice”.

cernobil2

Ideea înscrierii zonei de excludere Cernobîl în patrimoniul UNESCO a fost propusă de noul ministru ucrainean al Culturii, Oleksandr Tkacenko, numit în această funcţie în urmă cu şase luni, după o îndelungată carieră în industria de televiziune. „Este unul dintre teritoriile cele mai emblematice ale Ucrainei” şi trebuie să fie „conservat pentru omenire”, a subliniat oficialul ucrainean.

În cazul în care iniţiativa va avea succes, Cernobîl se va alătura unei liste prestigioase de situri protejate, precum mausoleul Taj Mahal din India, sanctuarul neolitic Stonehenge din Marea Britanie şi abaţia Mont-Saint-Michel din Franţa.

cernobil5

Ocupând o suprafaţă echivalentă cu cea a Luxemburgului, zona de excludere din jurul Cernobîl înconjoară pe o rază de 30 de kilometri centrala nucleară ce a fost avariată atunci când cel de-al patrulea reactor al său a explodat în data de 26 aprilie 1986. După ce a încercat într-o primă fază să ascundă producerea accidentului, conducerea fostei U.R.S.S., din care Ucraina făcea parte pe atunci, a recunoscut în cele din urmă amploarea şi gravitatea catastrofei şi a evacuat sute de mii de persoane. Zeci de mii de „lichidatori” au fost de asemenea mobilizaţi, cu mijloace de protecţie rudimentare, pentru a construi un sarcofag în jurul reactorului avariat şi pentru a încerca să cureţe teritoriile contaminate.

În prezent, recucerirea acelor terenuri de către natură este tot mai vizibilă: drumurile se îngustează, fiind acoperite de buruieni, iar casele încep să dispară sub zone împădurite, unde animalele sălbatice devin tot mai numeroase.

CITEȘTE ȘI:

DISTRIBUIE ARTICOLUL!
  •  

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *