În ultimul an și jumătate au fost doar trei ședințe la PNL Constanța. Una pe la finalul anului trecut, când Florin Mitroi i-a convocat pe primari, respectiva ședință durând doar 5 minute, scopul întrunirii fiind legat de plata cotizației. O mizerie care i-a iritat pe aleșii locali, unii dintre ei venind de la o distanță de 100 de kilometri pentru ceva care putea fi comunicat printr-un SMS.
A doua ședință a fost convocată de Florin Mitroi pe parcursul lunii trecute, când nu s-a mai prezentat nimeni. Au fost prezenți doar Mitroi, secretarul general Marian Crușoveanu și vicepreședintele de la Consiliul Județean, Răzvan Filipescu. Alaltăieri a avut loc cea de-a treia ședință din mandatul lui Florin Mitroi. Ar fi fost, teoretic, un prilej să arate un semnal de unitate și să dezmintă aspectul situația, anume că ruptura cu primarii este reală și de nereparat. De data aceasta au fost prezenți majoritatea primarilor liberali din județ. A lipsit însă mesajul de unitate pentru că toată lumea știe o realitate clară: Primarii au venit la ședința de alaltăieri pentru a mai ciupi câțiva biscuiți din banii pe care Mitroi trebuie să-i împartă de la Consiliul Județean, lucru care de altfel s-a întâmplat ieri la ședința extraordinară, fiind ultimul punct pe ordinea de zi, aprobat în unanimitate: împărțirea banilor prin județ.
Prin ceea ce a făcut în aceste două zile, joi și vineri, Mitroi confirmă absolut toate dezvăluirile TOMIS NEWS. După ședința de joi a apărut un atac de presă care are ca rezultat adâncirea acestei rupturi dintre Mitroi și primarii PNL. De doi ani de zile, Florin Mitroi se străduiește să găsească acul în carul cu fân, respectiv sursele TOMIS NEWS cu privire la ceea ce se întâmplă în cadrul formațiunii. Prima confirmare din dezvăluiri se referă la faptul că Florin Mitroi este un simplu țărănuș incapabil de a se încadra în politica mare și fiind foarte limitat din toate punctele de vedere. De doi ani de zile, Mitroi încearcă să demonstreze faptul că TOMIS NEWS utilizează surse pe care… el le-ar depista imediat. Da, este atât de limitat intelectual…
Al doilea aspect este însă unul mult mai cutremurător și pe care ni l-a subliniat unul dintre primari, după ce a asistat la ședința de joi: „Norocul nostru din seara aia este că cei doi procurori (Teodor Niță și Gigi Valentin Ștefan – n.r.) sunt azi legați, pentru că în loc de un articol comandat, probabil vineri dimineață am fi avut percheziții la primării. Asta mai e puterea lui azi: să comande nimic. Și mai e ceva: Asta a demonstrat și disponibilitatea lui de a comanda dosare penale împotriva propriilor colegi. Absolut toată lumea e convinsă de asta, nu ați demonstrat doar voi, ci exact el!”. Este, de altfel, starea de spirit reală care persistă în această adunătură numită arogant partid. Florin Mitroi nu mai are absolut nicio legătură cu PNL Constanța. De altfel, el a și insistat tot timpul că nu îi trebuie partid, ceea fe astăzi este o totală realitate: Florin Mitroi este văzut doar ca o pușculiță, cât s-o mai putea și asta și cam asta este tot.
Comportamentul și derapajele din ultima perioadă conturează profilul psihologic al narcisistului patologic care simte că pierde controlul absolut. Obișnuit să funcționeze într-o paradigmă a dominării totale, unde amenințările sunt distribuite la pachet cu iluzia omnipotenței, un astfel de personaj percepe orice formă de opoziție sau independență ca pe un afront existențial. În mintea sa, pârghiile de putere, presa sau chiar instituțiile de anchetă nu sunt altceva decât servicii la comandă, instrumente pe care le poate activa arbitrar pentru a-și reduce la tăcere criticii, exact cu lejeritatea cu care comandă o pizza. Atunci când instrumentele coercitive eșuează și tacticile de intimidare nu mai generează frica scontată, narcisistul intră într-o stare de decompensare gravă, stadiul disperat în care realitatea refuză să se plieze pe iluziile sale de măreție. Prăbușirea acestui eșafodaj de iluzii dezvăluie un tablou psihiatric cutremurător, caracteristic narcisismului aflat în vrie. Înfruntat cu evidența că nu poate cumpăra pe toată lumea, că presa nu i se supune total și că edilii nu îi mai stau în genunchi, personajul reacționează prin furie deschisă, paranoia accentuată și decizii tot mai haotice. Tragismul profund al situației constă în izolarea sa absolută: Lipsa de autoritate politică reală îl reduce, în ochii celor din jur, la rolul degradant de simplu portofel mobil. Văduvit de respectul autentic al colegilor și văzut doar prin prisma resurselor financiare pe care le mai poate furniza, el trăiește cosmarul suprem al oricărui narcisist — acela de a fi golit de demnitatea de ființă umană și tolerat doar atât timp cât este util financiar. Ziua prăbușirii iminente bate la ușă.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google