DGASPC Constanța susține că este pregătită pentru minorii aflați în situații de risc

Urmare solicitării telefonice din data de 30.06.2021 cu privire la procedura operațională de intervenție și atribuțiile Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța în situații de violență asupra copilului (abuz fizic, emoțional, neglijare etc.) și violență în familie, facem următoarele precizări:

Identificarea situaţiilor de violenţă în familie se realizează de profesioniştii care intră primii în contact cu victima din următoarele domenii de activitate: sănătate, poliţie, jandarmerie şi asistenţă socială (unităţile de prevenire şi combatere a violenţei în familie publice sau private).

Totodată, identificarea situaţiilor de violenţă în familie se realizează de către serviciile publice de asistență socială (SPAS)/direcțiile generale de asistență socială (DGAS) constituite la nivelul unităților administrativ teritoriale/persoanele cu atribuţii în asistenţă socială prin colectarea şi verificarea informaţiilor de la structurile comunitare consultative şi, acolo unde acestea nu sunt încă organizate, de la actorii sociali din comunitate: directorii unităţilor de învăţământ, şefii unităţilor/structurilor teritoriale ale Poliţiei Române, cadrele medico-sanitare (medicul de familie, asistenţa medicală comunitară, mediatorul sanitar), preoţii etc.

          Atât profesioniştii menţionaţi anterior, cât şi serviciile/direcțiile generale de asistență socială constituite la nivelul unităților administrativ teritoriale /persoanele cu atribuţii în asistenţă socială semnalează situaţiile de violenţă în familie la DGASPC.

Semnalarea suspiciunii sau a situaţiei de violenţă poate fi făcută de către copilul/adultul victimă sau de orice persoană care intră în contact cu copilul/adultul victimă, în mediul familial, comunitar sau profesional. În consecinţă, această persoană poate fi un membru al familiei, o rudă, un vecin sau un alt cunoscut al familiei, un martor, dar şi profesionişti cu profiluri diferite, cum ar fi: personal medico-sanitar (medicul de familie, pediatrul, asistentul medical comunitar etc.), psihologi, psihoterapeuţi, cadre didactice (educatorii din creşe, grădiniţe, învăţătorii din ciclul primar, profesorii din şcoli, licee, şcoli profesionale etc.), poliţişti, jandarmi, personal din diverse instituţii (servicii rezidenţiale pentru copii, centre de reeducare şi penitenciare pentru minori şi tineri), asistenţii sociali din cadrul unităților administrativ teritoriale, persoanele cu atribuţii în asistenţa socială de la nivelul comunelor, preoţi, reprezentanţi ai mass-media etc. În cazul în care există o îndoială cu privire la veridicitatea unor fapte şi, consecutiv, la oportunitatea semnalării, acest obstacol poate fi depăşit prin comunicarea cu alţi profesionişti, cu precădere cu experţii aflaţi în evidenţa DGASPC.

Orice prezumţie de pericol pentru copil trebuie să declanşeze un proces de semnalare către autorităţile abilitate, chiar dacă acesta nu se va confirma. Semnalarea se poate face direct la una dintre autorităţile abilitate; prin intermediul telefonului – în această situaţie se pot utiliza următoarele tipuri de servicii telefonice: serviciul telefonic obişnuit al DGASPC Constanța, serviciul Telefonul Cazurilor de Urgenta de la nivelul DGASPC Constanța – 0241.983 sau la Asociaţia Telefonul Copilului.

Prin intermediul acestui număr de telefon se oferă informaţii şi consiliere cu privire la promovarea şi respectarea drepturilor copiilor, îndrumare către instituţiile în măsură să acorde asistenţa necesară, urmărirea modului de soluţionare a cazurilor, monitorizarea respectării drepturilor copilului în urma cazurilor înregistrate şi informarea instituţiilor abilitate cu privire la problemele întâmpinate de copii.

În baza protocoalelor încheiate, Asociaţia Telefonul Copilului semnalează cazurile de violenţă asupra copilului autorităţilor abilitate: cazurile de copii dispăruţi se semnalează la numărul de telefon 116.000 (numărul unic european pentru dispariţii de copii); în scris – persoana care semnalează face o sesizare scrisă a situaţiei presupuse sau existente de violenţă, pe care o înaintează autorităţilor abilitate;prin autosesizare de către autorităţile abilitate – profesioniştii din cadrul acestor autorităţi se pot întâlni cu situaţii care relevă sau ridică suspiciunea unui act de violenţă asupra copilului, respectiv de violenţă în familie, caz în care trebuie să iniţieze procedurile utilizate în mod obişnuit în astfel de situaţii.

Violenţa prin internet se poate sesiza la hotline-ul înfiinţat special pentru acest lucru, care cuprinde site-ul www.safernet.ro, e-mail-ul raportare@safernet.ro şi telefonul 021/310.31.16.

Atunci când semnalarea la telefon sau în formă scrisă este anonimă, această situaţie nu se constituie într-un motiv de refuz al înregistrării semnalării ori al investigării situaţiei semnalate, dacă sunt destule elemente de identificare a copilului victimă (nume şi adresă). Semnalarea situaţiilor de violenţă asupra copilului şi violenţă în familie se face la DGASPC Constanța.

În situaţia în care semnalarea situaţiei de violenţă s-a făcut la serviciile/direcțiile generale de asistență socială constituite la nivelul unităților administrativ teritoriale, poliţie sau parchet, aceste autorităţi, în baza atribuţiilor ce le revin potrivit legislaţiei specifice care le reglementează activitatea, vor asigura informarea victimei cu privire la serviciile de specialitate ce pot fi oferite/asigurate de către DGASPC, având în vedere atribuţiile acesteia în ceea ce priveşte asigurarea/facilitarea accesului la servicii specializate pentru copilul victimă şi familia sa. De asemenea, în situaţia în care există acordul victimei adulte, cazul acesteia poate fi referit către DGASPC de către autorităţile mai sus menţionate.

Referirea implică realizarea unui document, înregistrat în evidenţele instituţiei şi transmis la DGASPC atât direct, cât şi prin intermediul beneficiarului (părintele/reprezentantul legal), iar, în unele situaţii, şi prin contactarea telefonică. Documentul scris va conţine cel puţin principalele informaţii despre cazul respectiv, conform modelului fişei de semnalare, şi date referitoare la acţiunile care urmează a fi întreprinse pe termen scurt şi persoanele care le vor efectua. În acest scop, DGASPC, SPAS, DGAS, poliţia şi parchetul nominalizează persoane care să menţină contactul între aceste instituţii pe această problematică (date de contact).

În situaţiile urgente, se contactacteaza imediat DGASPC prin intermediul serviciului telefonul copilului – 0241983. Informaţiile sunt înregistrate de consilierii din cadrul serviciului telefonul copilului într-o fişă care conţine datele din fişa de semnalare corespunzătoare.

Situaţiile de urgenţă care trebuie semnalate imediat la serviciul telefonul copilului din cadrul DGASPC sunt atunci când: viaţa copilului este în pericol; copilul este grav rănit; copilul a suferit un abuz sexual; copilul sub vârsta de 8 ani este lăsat singur în casă; copilul solicită de urgenţă ajutorul; copilul refuză să meargă acasă; copilul este grav neglijat; copilul este implicat în munci intolerabile.

Situaţiile de urgenţă semnalate prin intermediul serviciului Telefonul Copilului sunt evaluate iniţial de Echipa Mobilă aflată în componenţa acestui serviciu (echipa este formată dintr-un psiholog, un asistent social și un conducător auto). Atunci când timpul de deplasare a echipei mobile ar depăşi durata de o oră, consilierul contactează asistentul social de la nivelul SPAS/DGAS/persoana cu atribuţii în asistenţă socială.

Decizia cu privire la demersurile ulterioare evaluării iniţiale în caz de urgenţă (cu excepţia celor două situaţii menţionate anterior, în care se preia automat cazul) se ia de către/împreună cu consilierii din cadrul serviciului telefonul copilului şi conţine una dintre următoarele concluzii:

  • nu este necesară scoaterea copilului din familie;
  • este necesară scoaterea copilului din familie (plasament în regim de urgenţă).

În teren, verificările în situaţiile de urgenţă se fac împreună cu poliţia. Dacă datele obţinute în teren indică săvârşirea unei infracţiuni, lucrătorul de poliţie din echipă ia primele măsuri şi anunţă de îndată lucrătorul de poliţie desemnat în acest sens pentru intervenţie rapidă şi cercetarea faptei.

SPAS/DGAS/persoanele cu atribuţii în asistenţă socială au obligaţia să completeze o fişă de semnalare obligatorie pe care o transmit la DGASPC în maximum 48 de ore de la identificarea cazului sau de la primirea sesizării din partea profesioniştilor care identifică situaţii de violenţă asupra copilului, respectiv de violenţă în familie. Transmiterea se face prin fax, poştă sau e-mail. Dat fiind faptul că fişa cuprinde date confidenţiale, DGASPC va preciza clar care sunt numărul de fax şi adresa de e-mail la care se transmit aceste fişe; totodată, va desemna persoanele care au acces la aceste mijloace de comunicare şi la acest tip de date.

          Fişele de semnalare sunt documente sintetice, cuprinzând date relevante despre copil şi familie, suspiciunea/situaţia de violenţă. Totodată, fişele conţin informaţii cu privire la regimul confidenţialităţii datelor şi conservarea probelor incriminatorii atunci când ele există.

          Persoana care a făcut semnalarea va fi apoi informată în legătură cu acţiunile care urmează a fi întreprinse pe termen scurt şi/sau va primi date de contact pentru obţinerea acestor informaţii ulterior. Informaţiile sunt comunicate în măsura în care nu sunt confidenţiale şi nu periclitează investigaţia.

          Obligativitatea semnalării situaţiilor de violenţă asupra copilului se va înscrie în fişele de post ale tuturor profesioniştilor care interacţionează cu copilul.

În timpul procesului de semnalare, debutează subetapa evaluării iniţiale. Evaluarea iniţială reprezintă procesul prompt şi sumar prin care este colectată şi verificată, într-o primă instanţă, informaţia cu privire la suspiciunea sau situaţia de violenţă asupra copilului, respectiv de violenţă în familie.

Evaluarea iniţială va putea stabili dacă: este într-adevăr un caz de violenţă şi va fi preluat de către DGASPC; suspiciunea persistă (de exemplu, în cazul unui abuz sexual), dar nu poate fi probată, situaţie în care DGASPC îl va considera un caz activ, îl va prelua şi va iniţia evaluarea detaliată; este un copil aflat în situaţie de risc de violenţă/adult aflat în situaţie de risc de violenţă în familie şi DGASPC va referi cazul SPAS/DGASC/persoanelor cu atribuţii în asistenţă socială; semnalarea este nejustificată şi/sau, dacă este cazul, se va face referire de către DGASPC către alte instituţii.

Această evaluare inițială se realizează de asistenţii sociali din cadrul SPAS/DGAS sau de persoanele cu atribuţii în asistenţă socială de la nivelul primăriilor. În lipsa acestora, se recomandă utilizarea experţilor (asistenţi sociali, psihologi) din cadrul serviciilor, publice sau private, specializate pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat şi/sau traficat, respectiv din cadrul unităţilor, publice sau private, pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Excepţia o reprezintă evaluarea în situaţii de urgenţă, care se realizează de Echipa Mmobilă de intervenţie a serviciului Telefonul Copilului.

          Situaţia semnalată se înregistrează la DGASPC şi se distribuie compartimentului specializat – Serviciul Intervenție în Situații de Abuz, Neglijare și Violență în Familie (SISANVF). Şeful SISANVF desemneaza un responsabil de caz pentru a efectua demersurile necesare cu privire la evaluarea iniţială. Acesta va solicita, prin intermediul unei note telefonice, realizarea evaluării iniţiale de persoanele menţionate anterior. În cazul în care este vorba despre o referire de la SPAS/DGAS/persoane cu atribuţii în asistenţă socială (care au primit semnalarea), acestea vor trimite evaluarea iniţială fără o solicitare prealabilă din partea DGASPC. Pe parcursul evaluării iniţiale se vor respecta aceleaşi recomandări cu privire la principiile şi modalităţile efectuării interviului cu copilul şi cu persoanele de referinţă.

          Modul de intervenție al autorităților/persoanelor cu atrbuții în astfel de situații este reglementat de HG 691/19 august 2015, Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, HG 49/19 ianuarie 2011 penttru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea și intervenția în echipă multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de violență în familie și a Metodologiei de intervenție multidisciplinară și interinstituțională privind copiii exploatați și aflați în situații de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum și copiii români migranți victime ale altor forme de violență pe teritoriul altor state.

DISTRIBUIE ARTICOLUL!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *