România se confruntă cu o criză de sustenabilitate fiscală care se accelerează. Ritmul de împrumut al statului român este cel mai rapid din Uniunea Europeană, iar estimările specialiștilor sunt alarmante: datoria publică va urca la aproximativ 70% din PIB în următorii 3-4 ani, pe fondul deficitelor bugetare masive finanțate în principal prin emisiuni de titluri de stat. Realitatea cifrelor confirmă urgența situației. În noiembrie 2025, datoria publică a ajuns la 60,2% din PIB, respectiv 1.121,44 miliarde de lei, mai mult decât dublu față de nivelul din 2020, când era de 498,57 miliarde de lei. Creșterea rapidă este alimentată de cheltuieli curente ridicate și de nevoia constantă de finanțare a deficitului bugetar.
Adrian Codîrlașu, președintele CFA România, estimează că trendul ascendent va continua în lipsa unei reduceri drastice a deficitului. „Am ajuns la o datorie publică de 60% din PIB și vom continua să o creștem pentru că deficitele sunt foarte mari. Deficitul bugetar se adaugă la datoria publică, pentru că se finanțează prin emisiuni de titluri de stat, adică prin împrumuturi pe termen limitat. În 3-4 ani ajungem la 70% din PIB cu deficitele pe care le avem. România se împrumută la aceleași costuri cu care se împrumută Franța și asta nu e bine. Asta înseamnă că mergem către nesustenabilitate”, a declarat analistul.
Impactul asupra românilor se traduce prin inflație persistentă. Deficitul bugetar înseamnă bani tipăriți, iar guvernele cresc inflația prin tipărirea banilor. Fără semne de redresare pe termen scurt, presiunea asupra puterii de cumpărare va rămâne severă.
Economistul Adrian Negrescu avertizează că datoria publică va fi plătită pe termen lung de generațiile viitoare. „Datoria publică e o povară financiară prin care amanetăm viitorul copiilor și nepoților noștri. În loc să le facem un viitor mai bun, cu taxe mici, o țară mai civilizată, noi îi îndatorăm pe zi ce trece, astfel că șansa lor de a plăti taxe și impozite mai mici devine tot mai mică”, a declarat Negrescu.
Problema nu este doar nivelul datoriei, ci modul în care sunt folosiți banii împrumutați. România se împrumută în primul rând pentru salarii și pensii, pentru a acoperi cheltuielile statului și mai puțin pentru investiții. Altfel spus, cheltuim banii împrumutați în consum. Și mai grav este faptul că mare parte din acești bani se duc pe importuri, adică ne împrumutăm, plătim dobânzi și exportăm acești bani înapoi în străinătate.
Analistul Silviu Gresoi consideră că pragul de peste 60% din PIB nu reprezintă automat o criză, însă ritmul creșterii este problematic. „Nu valoarea la care s-a ajuns sperie piețele, ci viteza cu care a crescut datoria și faptul că vine la pachet cu deficite bugetare încă foarte mari. România a urcat rapid de la o zonă confortabilă spre acest prag de 60%, într-un interval foarte scurt, iar acest lucru ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea pe termen mediu”, a declarat analistul.
Pentru o economie emergentă care se împrumută mai scump decât media UE, spațiul de manevră fiscal se reduce vizibil. Asta înseamnă dobânzi mai mari la împrumuturi, presiune pe buget și mai puțini bani disponibili pentru investiții. În 2026, România trebuie să plătească 30 de miliarde de euro în contul acestei datorii, din care jumătate sunt doar dobânzi la creditele luate. Planul fiscal pe termen mediu estima o datorie de aproximativ 62,6% din PIB în 2029, însă evoluțiile recente arată că acest nivel ar putea fi atins mult mai devreme. Estimările inițiale indicau 55,7% din PIB pentru 2025 și 58,5% pentru 2026 — valori deja depășite.
La nivel european, România nu este singura cu datorii mari. Grecia are 149,7%, Italia 137,8%, Franța 117,7%, Belgia 107,1%, Spania 103,2%. Dar diferența crucială este că aceste țări au economii mai robuste și capacitate de plată. România, din păcate, are o economie fragil, dependent de consum, iar asta devine o problemă majoră când trebuie să plătești datorii. Fără reforme reale ale cheltuielilor publice și fără o strategie de reducere a deficitului, datoria publică se va rostogoli ca un bulgăre de zăpadă și, la un moment dat, va deveni nefinanțabilă. Întrebarea nu este dacă va fi o problemă, ci când.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google