Cum se modifică axul de putere al lumii, la cumpăna dintre ani: Occidentul plătește prețul unei iluzii

Actualul statu-quo global stabilit după al Doilea Război Mondial, sistemul atlantic, este asediat de pe trei fronturi. China pe frontul Asia-Pacific; Rusia pe fronturile eurasiatic, est-european și baltic; pe fronturile din Orientul Mijlociu, Mediterana de Est, Asia Centrală, Caucaz și Africa de Nord, Turcia se remarcă printre actorii politici fondatori ai noii lumi multipolare.

China obligă sistemul atlantic să se schimbe, mai ales prin dinamica economică, Rusia în domeniul militar iar Turcia prin dinamicile strategică și geo-culturală. Astăzi, în genocidul din Gaza, în conflictul militar din Ucraina și în confruntarea diplomatică din Taiwan, timpul lucrează în favoarea puterilor revizioniste precum Turcia, China și Rusia, mai degrabă decât pentru SUA și aliații săi. Chinezii sintetizează această schimbare prin dictonul „Dong sheng, Xi jiang/Estul se ridică, Vestul cade”.

De fapt, lumea a fost întotdeauna multipolară. Dar, după cum afirma istoricul scoțian Niall Ferguson, prăbușirea Uniunii Sovietice a dat peste cap geopolitica globală și a creat în mintea americanilor iluzia că lumea este „unipolară”.

Occidentul plătește prețul unei iluzii

Acum, lumea occidentală plătește prețul pentru această iluzie. Crizele cu care ne confruntăm pe diferite continente și regiuni sunt de fapt dovada că sistemul global a devenit disfuncțional. Cu toate acestea, o reconfigurare a puterilor nu a prins încă formă în perioada crizelor care marchează trecerea la o nouă eră. Între blocurile occidental și estic, statele rivale își mențin relațiile dar există și o concurență între ele, la fel cum există între țările aceluiași bloc până la un punct.

Prin urmare, lumea reală este un loc foarte schimbător și incert. Este dificil de făcut previziuni precise despre ce se va întâmpla în continuare în sfera militară, economică și politică. Cu toate acestea, există o tendință incontestabilă simbolizată de declinul geopolitic al Occidentului. Toți actorii de pe scena globală își mențin capacitatea și potențialul de a schimba acest curs global prin mișcările sau greșelile lor.

Pregătirile Chinei pentru un eventual război cu Statele Unite din cauza crizei din Taiwan; divizarea militară și economică a Occidentului de către Rusia în ceea ce privește războiul din Ucraina; modificarea echilibrelor imperialiste de către Turcia prin influența sa regională crescândă în hinterlandul său istoric – Siria, Irak, Palestina, Yemen, Africa de Nord, Caucaz și Mediterana de Est – marchează prăbușirea arhitecturii tradiționale de securitate a Atlanticului.

Turcia, Rusia și China joacă împreună

Din acest motiv, pe arena globală, Turcia, China și Rusia sunt definite drept noile axe ale secolului XXI. Acești trei actori acționează practic în cooperare. Pentru că scopul final al tuturor este să salveze controlul sistemului internațional din ghearele SUA.

Trecem printr-o perioadă de slăbiciune și divizare crescânde în Occident. Indiferent ce face Occidentul colonialist, care a demonstrat solidaritate în privința genocidului din Ucraina și, mai recent, din Gaza, nu va putea evita să fie partea învinsă. După Ucraina, vântul a început să bată în Gaza.

Este foarte greu pentru Occidentul condus de SUA să aibă succes în trei războaie separate împotriva a trei actori diferiți, în același timp. O astfel de luptă depășește Statele Unite, chiar dacă sunt o superputere și își concentrează resursele militare și economice. Noua adresă a presiunii geopolitice aplicată în comun de noua axă globală este Israelul, care comite în prezent genocid în Gaza.

Această presiune, într-un fel sau altul, va aduce Israelul sionist și pe susținătorul său, Occidentul, la limită în Gaza, cum a fost și în Ucraina, Irak și Afganistan. Spiritul vremurilor și puterea noii axe globale conduse de Turcia, Rusia și China arată acest lucru.

Sursa: Revista Presei Rador Radio România

DISTRIBUIE ARTICOLUL!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *