Cum s-a împiedicat pe stradă Universitatea „Ovidius” de… Ion Antonescu

În prostul meu obicei de a citi cam tot ce îmi cade pe mână, recunosc că nu m-am aflat de mult timp în ipostaza de a parcurge un text cu ochii bulbucați. Mi s-a întâmplat recent, cu publicația constănțeană Info Sud Est (nu doar respectabilă, ci și recomandabilă), unde domnul conf. univ. dr. Emanuel Plopeanu și-a vărsat năduful pe o stradă pe care, culmea, nu o cunosc cei mai mulți dintre constănțeni, zisă și „Mareșal Ion Antonescu”. Mult spus stradă, întrucât vorbim de o compilație asfalt+noroi periferic.

În fine, domnul confunivdîrî Plopeanu ne zice cum e de două secole cu vectori de identități locale și globale și că „în România nu se poate vorbi de o știință a denumirilor de străzi” și insistă pe gravitatea prezenței unor „dictatori/salvatori ai patriei (între toate ghilimelele posibile)” și aceste ghilimele se repetă obsesiv într-un text pe care l-am parcurs, repet, cu ochii cât cepele până să ajung la concluzie. Care concluzie?

Înțeleg de la domnul confunivdîrî că nu e bine ca o stradă să fie numită Ion Antonescu. OK! Din semnalul plin de ghilimele și dictatori și multe răutăți care se-ntâmplă la periferia Constanței mi-aș fi dorit să văd de la domnul confunivdîrî nu doar semnalarea problemei, ci și propunerea unei soluții. Așadar, suntem în această situație: ori domnul Plopeanu are o soluție și urmează să o aflăm, ori nu are o soluție și s-a aflat în treabă cu gălăgia, ori… eee, subiectivul din mine crede asta: domnul care ne tratează de la înălțimea istoricului (pentru că am înțeles din textul în cauză că oamenii sunt proști și el este deștept) are altă agendă: intenția este de a rașcheta fie și ultima fărâmă din istoria contemporană a României, fugărită până, la propriu, la irelevanta periferie, ca un semn clar că aici se luptă împotriva Holocaustului, o politică ce merge cot la cot cu intenția de a ține acest popor sub zodia umilinței, rușinii, să ne acuzăm singuri și astăzi de o problemă istorică, în concluzie o stare generală de emo, pentru că, în demența ideii, s-a murit acum 80 de ani și vinovați suntem noi, cei de azi și, dacă nu ne conformăm, vor fi vinovate și generațiile următoare. Conform domnului Plopeanu, mă uit la fii-mea (în vârstă de doi ani și o lună) și ea este responsabilă de Holocaust!

Ultima dată când am verificat, istoricul (pentru că așa se recomandă domnul confunivdîrî) este cel care se ocupă cu STUDIUL istoriei, pe baza izvoarelor istorice, pe care le analizează și le prezintă și NICIDECUM nu le JUDECĂ! Înțeleg că domnul Plopeanu renunță la ipostaza de profesor de istorie și se plasează în rolul Procurorului de la Tribunalul Poporului și trebuie să ne simțim vinovați. Întrucât tocmai dânsul susține că „istoria aparţine şi oamenilor, nu numai liderilor şi armatelor lor”, îi aduc aminte următoarele:

În contextul în care România a pierdut 1/3 din teritoriu, regele Carol a fugit cu parașuta și a lăsat țara pe mâna unor partide istorice care NU au vrut să își asume nici o responsabilitate, Aliații ne susțineau doar la nivel declarativ (adică ne-au abandonat de tot), nemții ne șantajau economic cu fiecare prilej de dialog, legionarii aveau alte agende, neutralitatea ieșea din orice calcul politic și rușii abia așteptau să ne radă de pe hartă, care ar fi fost politica cea corectă, domnule Plopeanu? Într-o asemenea situație de gât sugrumat și șurub politic strâns, cum ar fi trebuit procedat?

Domnul Plopeanu nu are timp și chef să se gândească la contextul în cauză, pentru că și-a abandonat rolul cu care se laudă, de istoric, așa că a preferat rolul simplu, de Procuror al Poporului. Astfel, dacă dânsul nu a avut curajul să își ducă ideea până la capăt, o duc eu pe a mea: în cel mai dificil moment al istoriei recente a României, Ion Antonescu a fost exact omul potrivit politic pentru aceste responsabilități!

Îi aduc aminte domnului Plopeanu că fasciști și antonescieni nu au fost doar Ion și Mihai, ci și Radu Lecca, Constantin Pantazi, gr. Gheorghe Dobre, lotul ziariștilor, Emil Cioran, Mircea Eliade și mulți, mulți alții. Printre ei și Gogu Puiu, finanțat și antrenat de SUA și parașutat în Dobrogea, conducând la un moment dat 15.000 de oameni în rezistența anticomunistă. Asaltat în casă de trupele Securității, Puiu și-a utilizat toată muniția și apoi s-a sinucis cu ultima grenadă. Pentru un crez, pentru că în anii ăia se suferea și erau așteptați americanii, pentru libertate, nu pentru denumiri de străzi!

Fascistul Gogu Puiu a fost pomenit la Constanța pe 19 ianuarie și mă aștept ca domnul Plopeanu să mai scrie articole de ziar în care să condamne treaba asta. De fapt, de când Universitatea „Ovidius” se înțelege de minune cu Primăria, îl încurajez pe domnul Plopeanu să solicite un proiect de hotărâre prin care să fie desființată Arhiepiscopia Tomisului, pentru că acolo se pomenesc fasciștii și autorii de Holocaust!

Renunț să mai fiu om rău și provocator, așa că revin la stilul de gândire al domnului Plopeanu și propun următoarele: Universitatea „Ovidius” să editeze manuale de istorie corectă, care să fie exact așa: PNL – PNȚ- PNL – Carol 6 septembrie 1940 – ZERO ZERO ZERO – 23 august 1944 confunivdîrî Petru Groza – Gheorghiu Dej – Ceaușescu. De fapt, putem să trecem de la fuga lui Carol al II-lea, direct la confunivdîrî Petru Groza, ca să fie mai simplu și mai antidictatori!

Domnule Plopeanu,

În calitate de nimeni, dar constănțean, vă precizez că nu am de gând să fiu deranjat de nici o stradă (de acord, strada aia arată oribil, trebuie amenajată de Primărie), de nici o denumire și, mai ales, nu intenționez să fiu deranjat de istoria recentă a țării mele. Eu nu știu în ce corectitudine politică trăiți, dar al Doilea Război Mondial a fost o dramă nu doar pentru evrei, ci și pentru minoritățile de orice fel și toate națiunile implicate! Că tot veni vorba, pentru basarabenii și bucovinenii asaltați de Uniunea Sovietică în perioada menționată nu v-am văzut să vă dați cu capul de pereți cu lacrimi și suferințe!

În concluzie, atașez două documente, pe care domnul confunivdîrî Plopeanu ori nu le-a citit; ori le-a citit, dar le-a ignorat:

Telegrama nr. 4586/30.VI.1941, Ion Antonescu, către Prefectura Constanța:

„Sovietele urmăresc să producă acte de sabotaj, dezordine și agresiune în spatele frontului. (…) Pentru curmarea acestor stări de lucruri, se ordonă: 1. Evreii bărbați de la 16 la 60 de ani din orașul dvs. să fie adunați în cartiere evreiești, de preferință în școlile evreiești și în clădiri mai mari, punându-se sub pază.” – adică nicidecum trenuri de vite, împușcați, gazați, exterminați sau alte scleroze holocaustice.

Ion Antonescu, scrisoare către Dinu Brătianu, lider PNL, 29 octombrie 1942:

„În loc de gărgărițele, buruienile și crăcile cu care ați hrănit dv. armata de ieri, armata de astăzi primește pe front o hrană și o îngrijire aleasă, iar în spital soldatul are tratament de sanatoriu. Soldatul român de astăzi, luat de mine în 1940 în halul bine cunoscut, a răspuns la Turtucaia dv. cu trecerea Prutului, Nistrului, Bugului, Niprului, Donețului, Donului, Kobanului; cu Cernăuți, Chișinău, Odessa, Kerci, Sevastopol, Feodosia, Donețk, Harkov, Stalingrad, Novorosiisk etc. (…) Chiar dacă nu am nici o asigurare din partea domnului Hitler, ce trebuia să fac? Dv. și d-nii Maniu, Tătărescu și întreaga dv. companie, de ieri și de azi, ați avut mai mult decât asigurările de care mă acuzați că nu le-am obținut. Ați avut România Mare, încredințată dv. spre păstrare, întărire și înflorire de fratele dv. și de cei 800 de mii de morți și invalizi ai Marelui Război. Ce ați făcut cu ea?”

DISTRIBUIE
error0

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*