Astăzi este ziua Crucii, una din cele 365 de sărbători din calendar, prin urmare, proslăvirea ei o remarcăm la farisei. Despre unul dintre cei mai mari farisei ai Constanței vom vorbi astăzi, cel care – cu propria sa sinceritate – se consideră trimisul lui Dumnezeu pe pământ. Este foarte greu să fii lucid când toată lumea din jurul tău îți spune că ești genial. Este capcana perfectă pentru un om ca Florin Mitroi, țărănușul autentic ajuns la oraș. Încorsetat de astfel de proslăviri zi de zi, situația în care el se află astăzi îi aparține în totalitate.
Un om cu minimă pregătire înțelege mesajele și se comportă ca atare. Astăzi, când vorbim, Florin Mitroi ar fi putut fi un onorabil politician cu demisia înregistrată, total eliberat de orice de probleme și care ne-ar fi trimis poze din Caraibe, de pe yacht, înconjurat de gagici și de sticle scumpe. El însă a preferat altceva. În aceste momente în care citiți aceste rânduri, domnul Mitroi are ambasadele rupte cu aproape tot Partidul Național Liberal Constanța. În afară de niște șobolănei și șobolănițe, precum Vrabie de la Medgidia, diliul ăla de la Hârșova și Ankutza Belu (ce manelistă…), absolut nimeni nu mai percutează la dispozițiile și ordinele lui Florin Mitroi. Politic vorbind, astăzi el este agățat de ceea ce a mai rămas din Ilie Bolojan, care și el este în prag de a deveni istorie și care, de altfel, în definitiv, nu își va pune pielea la saramură pentru nimeni, dacă situația o va cere.
Mitroi însă este un beneficiar de altă mare problemă. Marea sa echipă pe care ne-a prezentat-o la început de mandat: vedem cu toții, după doi ani și jumătate, că este bună de nimic. Zero realizări, un mandat absolut zero. Echipa însă este formată nu din oameni care și-au asumat dezvoltare în județ, ci care și-au asumat un alt tip de dezvoltare: a lor personală. Este și motivul pentru care Mitroi este astăzi pe baricade, strunit de trupa care îi solicită „bătălia până la capăt”, fără să i se spună că este vorba de capătul lui, nu și al lor, și un capăt foarte aproape. Cum spuneam, la așa prieteni nici nu-ți mai trebuie dușmani. De altfel, când tocmai dușmanul îți recomandă să-ți iei toți banii și să-ți vezi liniștit de viață, parcă începi să te uiți cumva altfel la situația în care te afli. Foarte pe scurt, când Mitroi este pe teren să-și filmeze TikTok-urile, biroul său este ocupat constant de oameni care nu au ce să caute acolo. De la coafeză la consultanți neoficiali, toți aceștia l-au șobolănit pe Mitroi într-un sac în care acum se zbate inutil. Președintele Consiliului Județean Constanța este astăzi captivul unora care își urmăresc doar propriul interes. Desigur, îl cunoaștem pe politician, el ține de scaun cât se poate de mult pentru că, nu-i așa, la putere nu se renunță niciodată. Însă la Mitroi este deja un caz patologic.
Desigur că avem și noi sursele noastre care ne furnizează constant informații din cadrul PNL Constanța, prilej cu care îi urăm sănătate în acest concediu medical. Astfel, că decizia luată de Mitroi de a rămâne pe baricade până la capăt este de-a dreptul șocantă. Cu alte cuvinte, omul insistă să se înfunde în probleme. În mod real, el nu este o miză. Este într-adevăr un baron local, dar nu este vreun mare dinozaur de anvergură națională. Cei doi vestiți procurori sunt, ca și alții din respectivul anturaj, însă, în mod real, Mitroi nu este altceva decât o simplă pușculiță. Asta este astăzi Mitroi: un simplu portofel. El nu este o miză nici pentru anchetatori, nici pentru marele nivel politic, pentru nimeni. El este însă cel mai bun portofel pentru cei menționați, dar și pentru camarila care ocupă instituția Consiliului Județean. Ca un soi de concluzie: Nu e nici o șmecherie să fii plimbat dimineața la prima oră, cu cătușele la mâini, ca un trofeu, prin coridorul presei convocate de procurori. (Ai văzut boss, că ideea de a cumpăra toată presa este una proastă?). Se închide cu înjurături, o cameră insalubră, rece, cu gândaci, WC-ul lângă masă și tot ceea ce poate fi mai cumplit, departe de orice prieten drag (deși am dubii că Mitroi are așa ceva). Nici nu mai contează că vorbim de 3 ani cu executare sau 30, fiecare zi e o veșnicie. Nimeni nu are statuie pentru așa ceva…
Este, de altfel, absolut oribil și de compătimit să nu fii perceput nici măcar ca ființă umană, ce să mai vorbim de împărății și alte povești cu spiriduși. Ca să nu fii respectat nici măcar ca om, ci să fii văzut doar ca plătitor de facturi este absolut cumplit… În fine, a început o nouă săptămână în care seria de dezvăluiri TOMIS NEWS privind administrația Mitroi va continua. Într-un ritm mai intens ca până acum.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google