Misterul numelui orașului antic Tomis poartă în sine una dintre cele mai dramatice și fascinante legende ale lumii elenistice, împletind mitul argonauților cu realitatea istorică a unei cetăți care a marcat definitiv istoria Mării Negre. Originea etimologică a denumirii își are rădăcinile în termenul din greaca veche temno, care se traduce prin a tăia sau a fragmenta, o semnificație lingvistică atestată cu certitudine în inscripțiile epigrafice antice descoperite de arheologi de-a lungul timpului. Această explicație lingvistică se leagă direct de tradiția mitologică promovată de autorii antici, care au asociat fondarea și denumirea locului cu unul dintre cele mai întunecate episoade din legenda Căutării Lânii de Aur, transformând pământul dobrogean în scena unei tragedii antice de proporții epice.
Potrivit mitului grec consacrat, după ce Iason și argonauții au reușit să fure Lâna de Aur din Colchida cu ajutorul prințesei Medeea, regele Aeetes a trimis o flotă puternică pentru a-i urmări și a-i pedepsi pe fugari. Pentru a încetini urmărirea furibundă a tatălui său și pentru a le asigura scăparea corăbiei Argo pe valurile Mării Negre, Medeea a recurs la un gest extrem și înfiorător. Prințesa l-a ucis pe propriul ei frate, tânărul Absyrtos, care o însoțea pe navă, i-a tăiat trupul în bucăți și a împrăștiat rămășițele acestuia pe ape și pe țărmul din zona actualei vetre a orașului Constanța. Îndurerat și îngrozit, regele Aeetes s-a văzut nevoit să oprească flota pentru a aduna una câte una bucățile din trupul fiului său și pentru a-i oferi o înmormântare cuvenită, răgaz care le-a permis argonauților să scape, iar locul unde s-a petrecut sângerosul episod a rămas cunoscut sub numele de Tomis, cetatea bucăților tăiate.
Dincolo de narațiunea mitologică, cercetarea istorică și arheologică riguroasă confirmă că fondarea efectivă a Tomisului a avut loc în secolul al VI-lea î.Hr., când corăbiile coloniștilor greci plecați din bogatul oraș Milet din Asia Mică au ancorat în acest golf adăpostit al Mării Negre. Veniți inițial pentru a stabili o factorie comercială unde făceau schimb de mărfuri cu geții nativi din regiune, grecii au transformat rapid așezarea într-un polis înfloritor, iar legenda argonauților a devenit parte integrantă din identitatea culturală a orașului. Trecerea de la mit la documentul istoric cert este susținută de mulțimea de monede proprii din bronz și argint bătute de cetate, de inscripțiile oficiale sculptate pe plăci din marmură și de faptul că, în perioada elenistică și romană, Tomis a devenit reședința oficială a Uniunii celor șase cetăți grecești din stânga Pontului Euxin, poziție din care a dominat viața economică și politică a întregului litoral vest-pontic până la apusul Antichității.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google