Câte BUNCĂRE avem în eventualitatea unui dezastru şi câți constănțeni ar proteja

Dacă mâine ar avea loc un cutremur sau un dezastru de proporţii, mulţi ar muri deoarece adăposturile civile sunt insuficiente, iar cele care sunt amenajate, nu sunt într-o stare tocmai bună. Buncărele nu ar putea proteja mai mult de două milioane de români în toată ţara. Sunt aproximativ 7.000 de adăposturi de protecţie civilă în întreaga ţară în care s-ar putea refugia maximum 2 milioane de oameni. Nu toate încăperile de urgenţă sunt însă şi funcţionale. După 1989, subsolurile blocurilor au trecut în administrarea cetăţenilor, iar multe spaţii de urgenţă au devenit locuri pentru depozitare. Adăposturile au pereţii întăriţi cu straturi suplimentare de beton, o uşă masivă din fier şi o încăpere tampon, astfel încât oamenii să nu fie răniţi dacă sunt aruncate în aer.

Buncărele strategice însă, sunt proiectate pentru cel mult câteva zile de supravieţuire. 4.000 de buncăre sunt în Bucureşti, iar restul de 3.000 sunt în alte oraşe. Conform legislaţiei în vigoare, orice construcţie nouă cu o capacitate de peste 400 de persoane trebuie să fie prevăzută cu adăposturi pentru populaţie.

Buncărele din Constanța și… istoria lor

În municipiul Constanța, sunt 72 de buncăre, care aparțin de Serviciul Inspectoratului Municipal de Protecție Civilă, aflat în subordonarea Primăriei Constanța. Cel mai mare este cel de sub Sala Sporturilor, dar este inundat și nu mai este funcțional de mai bine de jumătate de secol… De asemenea, în blocurile și clădirile private de după Revoluție s-au construit astfel de instalații, așa că numărul ar ajunge la aproximativ 120. Potrivit legislației, proprietarii sunt obligați ca în adăposturile acelea să primească și vecinii din zonă, care nu au adăposturi. Cel mai mare adăpost privat este cel de la Tomis Plus, pentru cetățenii din zonă. Are o capacitate de 500 de persoane.

Buncărele au cunoscut perioada de „glorie” în România graţie cooperării politico-militare dintre România şi Germania, la debutul celui de-al Doilea Război Mondial, prilej cu care a fost pus la punct şi sistemul defensiv românesc de la Marea Neagră. Pe fondul intenţiei lui Adolf Hitler de îngenunchere a Uniunii Sovietice, litoralul românesc s-a umplut de buncăre şi potrivit unei evidenţe datată exact în ziua declanşării operaţiunii Barbarossa, 22 iunie 1941, defensiva românească intra în război cu bateria „Midia“ (patru tunuri), bateria „Tataia“ (trei tunuri), bateria „Constanţa Oraş“ şi „Constanţa Port“ (ambele câte patru tunuri), bateria „Agigea“ (patru tunuri) şi „Constanţa VII“ (patru tunuri), în timp ce grupul de artilerie german era alcătuit din bateria „Tirpitz“ (trei tunuri de 280 mm), bateria „Lange Bruno“ (trei tunuri), bateria „Comorova“ şi „Breslau“ (câte trei tunuri) şi bateria „Petru Rareş“ (două tunuri). Ulterior, au mai fost construite încă 18 astfel de obiective. În zona Comandamentului Forţelor Navale, se află un cuib de mitralieră tip turelă rotativă, ce acoperea mare parte din partea de Est a coastei, cu un unghi foarte larg în plan orizontal, Nord-Sud, însă cu o deschizătură de doar 43 de cm. În aceeaşi zonă, se regăseşte şi un puţ de acces pentru două cazemate. O baterie antiaeriană o regăsim în zona Far, care este compusă din patru tunuri. Fundaţiile de beton se regăsesc pe o distanţă de aproximativ 50 de metri, cu distanţa între ele de 10 metri, toate fiind identice. În imediata apropiere a unei alte baterii antiaeriene se află un buncăr cunoscut de toţi constănţenii, cel de pe plaja Modern, aproape identic cu un alt buncăr, situat pe strada Traian, unde accesul este restricţionat.

De la baterii antiaeriene, trecem la adăposturi antiaeriene, iar unul dintre acestea se regăseşte în subsolul unui bloc de pe bd. Ferdinand. Fostul adăpost antiaerian este structurat în zeci de camere, subsolul în cauză situându-se la blocul 32, vis-a-vis de Teatrul de Stat Fantasio sau, mai exact, unde s-a aflat sediul fostului PDL, deținut în prezent de PNL. Construcţia imobilului a început în 1954, a fost dat în folosinţă în 1958 şi a fost destinat celor cu funcţii importante în cadrul Partidului Comunist Român. Locul, după „moda” vremii, a fost naţionalizat, proprietarul grec fiind „convins” să „cedeze” spaţiul pentru viitoarea sală de şedinţe a partidului.

CITEȘTE ȘI:

DISTRIBUIE ARTICOLUL!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *