Casele de toleranță ale Constanței vechi. La 1879 s-a instituit Regulament: „Este poprit femeilor a face zgomot cu bărbaţii ce frecventează asemenea localuri”

Aşezată la malul mării, lângă principalul port maritim al României, acolo unde veneau vapoarele din toată lumea, aducând nu numai mărfuri dar şi o lume pestriţă de marinari, dornică de distracţii, Constanţa nu avea cum să scape de flagelul tuturor oraşelor-porturi, nelipsit din locurile pe unde se perindă lumea multă şi diversă, anume prostituţia. În faţa fenomenului autorităţile oraşului au încercat să ia primele măsuri în anul 1879, când în primul regulament de administrare a Constanţei s-a introdus şi un capitol “pentru femeile prostituate”. Vom cita în continuare câteva articole din acest prim act normativ:

„Orice femeie va dori să deschidă o casă de prostituţiune se va adresa cu cerere către comisarul de culoare (oraşul era împărţit pe culori, n.n. C.C.) şi medicului oraşului, cu arătarea lămurită a casei unde voieşte a instala; bărbaţii nu sunt liberi a deschide case de prostituţie(…). Casele de prostituţie nu se vor deschide în vecinătatea bisericilor şi a şcolilor, în vecinătatea imediată a grădinilor publice, în hoteluri, birturi şi cârciumi”. Iar câteva articole mai jos: „Este poprit femeilor prostituate de a şedea la ferestrele deschise. Perdelele ferestrelor din casele unde locuiesc femeile publice vor fi lăsate în jos totdeauna. Este poprit femeilor prostituate de a se preumbla pe străzi îmbrăcate într-un mod indecent, sau a… CITEȘTE ARTICOLUL AICI!