Scăderea dramatică a debitului Dunării la minime istorice pune o presiune uriașă pe securitatea energetică a țării și expune, din nou, modul profund ineficient și reactiv în care Guvernul gestionează infrastructura critică de la Cernavodă. Până în prezent s-au cheltuit deja 12,1 milioane de lei pe soluții de moment și intervenții provizorii, iar autoritățile se pregătesc să aprobe noi fonduri destinate adâncirii șenalului navigabil, în loc să fi abordat din timp riscurile legate de răcirea reactoarelor nucleare. Întreaga situație scoate la iveală lipsa cronică de viziune a decidenților politici, care preferă să reacționeze haotic în plină criză în loc să implementeze măsuri de prevenție pe termen lung.
Dovada incapacității administrative se vede clar în gestionarea lucrărilor de adâncire a fluviului. În luna august, când cotele Dunării erau semnificativ mai ridicate decât în prezent, autoritățile au mobilizat o dragă de mare capacitate aparținând Administrației Fluviale a Dunării de Jos pentru executarea unor lucrări hidrotehnice la Cernavodă. Totuși, exact în perioada critică din septembrie, când fluviul a atins niveluri record de scădere, echipamentul de mare capacitate nu a mai putut opera în zonă, iar contractul a fost lăsat să expire fără o prelungire sau o alternativă viabilă pregătită din timp. Eșecul de coordonare dintre instituții a lăsat procesul de adâncire blocat zile în șir exact când seceta atinsese cote maxime. În loc să existe un plan integrat și anticipativ pentru protejarea funcționării Centralei Nuclearelectrice de la Cernavodă, responsabilii guvernamentali s-au limitat la pasarea responsabilităților și la cârpeli financiare succesive. Banii publici continui direcționați spre intervenții de urgență nu reușesc să mascheze lipsa unor investiții de anvergură în lucrări hidrotehnice permanente, menite să garanteze debitele de apă necesare indiferent de fluctuațiile climatice.
Miza este uriașă, deoarece orice blocaj la centrala nucleară din cauza lipsei de apă pentru răcire riscă să dezechilibreze grav întregul sistem energetic național. În loc să tragă învățăminte din anii anteriori afectați de secetă, Executivul reia același tipar de incompetență: ignoră avertismentele hidrologice, sistează lucrările esențiale din motive birocratice sau contractuale și aruncă din nou cu milioane de lei în măsuri tardive. În condițiile în care fenomenul de secetă devine o constantă, refuzul Guvernului de a elabora o strategie sustenabilă pe termen lung pune în pericol direct stabilitatea energetică a României.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google