Avantajele prin deblocarea exploatării gazelor din Marea Neagră. Specialiștii pe Legea offshore, sceptici: „Există riscul ca investițiile să se AMÂNE!” Guvernul a APROBAT planul cu trei niveluri de ALERTĂ privind aprovizionarea

Adoptarea noilor reglementări referitoare la exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, mai favorabile decât cele anterioare, pare să deblocheze investiţiile pentru începerea efectivă a exploatării, cu beneficii pe multiple planurim potrivit unei analize realizate de Deloitte. Printre beneficiile amintite de specialişti se numără: perspective de venituri suplimentare la buget, profituri pentru companii, crearea de noi locuri de muncă şi apropierea de mult-discutata independenţă energetică a ţării, dar majoritatea beneficiilor vor fi vizibile doar după ce gazul din zăcămintele offshore va ajunge pe piaţă.

Schimbările legislative, apărute la aproape patru ani de la adoptarea primei legi, care a fost intens contestată de mediul de afaceri şi care a dus la îngheţarea proiectelor de investiţii, reprezintă un semnal pozitiv în actualul context geopolitic, în care toate ţările europene caută soluţii pentru a-şi reduce dependenţa energetică de Rusia. În acelaşi timp, mediul investiţional este mai dificil acum, din cauza conflictului militar sau a costurilor crescute, aspecte care ar putea determina amânarea unor proiecte. Dar, dincolo de provocările de moment, valorificarea cu succes a zăcămintelor de gaze naturale din Marea Neagră prezintă beneficii pentru toate părţile implicate.

Legea precedentă, 256/2018, care ar fi trebuit să faciliteze investiţiile în domeniu, nu a putut fi aplicată din cauza unor prevederi restrictive, astfel că a fost nevoie de mai multe modificări, inclusiv în zona de impozitare. Printre cele mai importante modificări aduse de noua lege offshore se numără cele legate de regimul fiscal al investiţiilor în acest domeniu, care devine mai permisiv. Astfel, aproape s-a dublat (de la 45,71 lei/MWh la 85 lei/MWh) nivelul de la care se aplică impozitarea suplimentară a veniturilor companiilor. Pentru preţurile care depăşesc 85 lei/MWh se menţine grila de impozitare propusă iniţial (între 15%, pentru veniturile obţinute din vânzarea la preţuri mai mari de 85 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 100 lei/MWh, şi 70% pentru vânzarea la preţuri care depăşesc 190 lei/MWh). Acest impozit pe veniturile suplimentare va reprezenta cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit al companiilor. În plus, creşte de la 30% la 40% nivelul maxim pentru deducerea investiţiilor din segmentul upstream (explorare şi producţie) pentru determinarea impozitului suplimentar şi este eliminată limitarea deducerii investiţiilor pentru calculul impozitului pe profit. O altă prevedere importantă o reprezintă faptul că nivelul taxării pentru companii va rămâne neschimbat pe toată durata acordului de concesiune.

Pe lângă modificarea prevederilor fiscale, producătorii nu mai sunt obligaţi să vândă jumătate din gazul extras pe piaţa românească, astfel că pot decide în funcţie de evoluţiile din piaţă unde îşi plasează producţia. În schimb, statul a introdus în lege un drept de preempţiune, care îi permite ca, în anumite situaţii de criză, să aibă prioritate la achiziţia gazelor. Aşadar, au fost create condiţiile necesare pentru ca marile companii din domeniu să îşi pună în aplicare planurile suspendate în urmă cu patru ani şi să înceapă exploatarea gazelor din Marea Neagră, pentru că doar din momentul acela vor apărea beneficiile pentru toate părţile implicate – investitori, stat, consumatori.

Noile prevederi elimină din barierele invocate de companiile petroliere când au sistat investiţiile şi vor duce la deblocarea acestora. Dar trebuie să ţinem cont de faptul că investiţiile de acest tip nu pot fi realizate peste noapte, iar rezultatele acestora se vor vedea peste câţiva ani. Chiar dacă reprezentanţii Black Sea Oil & Gas declarau că vor începe producţia chiar în acest an, exploatarea în cel mai important zăcământ descoperit (aflat în perimetrul Neptun Deep şi care va fi exploatat de OMV Petrom împreună cu Romgaz, după vânzarea participaţiei Exxon) va începe cel mai devreme la sfârşitul anului 2026. Companiile vor obţine venituri şi, ulterior, profituri abia după începerea exploatării şi după vânzarea gazelor, iar din aceste venituri vor acoperi investiţiile realizate şi costurile cu exploatarea, precum şi taxele şi redevenţele datorate bugetului de stat.

Rezervele de gaze naturale din Marea Neagră, estimate la circa 200 de miliarde de metri cubi, ar acoperi consumul intern actual al României pe o perioadă de circa 19 ani. Aşadar, gazele extrase din perimetrele offshore, împreună cu cele din exploatările onshore (estimate să scadă în anii următorii, iar noile zăcăminte descoperite, cum ar fi cel de la Caragele din judeţul Buzău, necesită investiţii pentru a fi date în exploatare), ar putea să acopere consumul intern şi, eventual, să ajungă şi la export. Astfel, România ar deveni independentă faţă de Rusia şi ar putea contribui şi la reducerea dependenţei vecinilor noştri (cum ar fi Moldova) de acelaşi furnizor.

Pentru statul român, valorificarea zăcămintelor de gaze va aduce în primul rând mai mulţi bani la bugetul din taxe şi impozite aplicate pe tot lanţul – de la redevenţe încasate pentru resurse, impozit pe profit, impozitul pe veniturile suplimentare, pe veniturile angajaţilor din domeniu, contribuţii sociale, TVA, taxe de distribuţie etc. Conform estimărilor recente, aproximativ 60-70% din veniturile care rezultă din exploatarea gazelor vor ajunge la bugetul de stat. În plus, orice investiţie de amploare (cum sunt cele din acest domeniu) creează efecte benefice în lanţ şi impulsionează creşterea economiei naţionale.

Conform unui studiu realizat de Deloitte în 2018, dezvoltarea proiectelor offshore poate aduce beneficii importante economiei româneşti. Estimările indică un aport suplimentar la PIB de peste 70 de miliarde de dolari, până în 2040, aproximativ 26 de miliarde de dolari venituri la bugetul de stat şi circa 42.000 de locuri de muncă înfiinţate şi menţinute pe toată perioada de derulare a proiectelor. Nu în ultimul rând, alimentarea consumatorilor din piaţa locală, populaţie şi firme, cu gaze din producţia internă, oferă statului român un confort suplimentar în gestionarea necesarului, în special în anotimpul rece, şi un grad mai mare de independenţă energetică. Iar clauza referitoare la dreptul de preempţiune în situaţii de criză, inspirată din contextul geopolitic actual, asigură cadrul necesar pentru intervenţii mai rapide în direcţia protecţiei consumatorilor.

Ce ar trebui să facă statul cu sumele obţinute din exploatarea gazelor din Marea Neagră? Este important ca aceşti bani să fie investiţi predominant în reindustrializare, în creşterea economiei româneşti şi pentru bunăstarea populaţiei, şi nu direcţionaţi spre consum, pentru că astfel pot duce la adâncirea dezechilibrelor din economie (cresc importurile şi, implicit, deficitul comercial, scade competitivitatea economiei româneşti etc). Banii încasaţi din impozitul pe venitul suplimentar ar trebui să fie folosiţi pentru extinderea reţelei de gaze, dar statul îi poate utiliza şi în alte scopuri.

Regim fiscal mai permisiv

Legea precedentă, 256/2018, care ar fi trebuit să faciliteze investițiile în domeniu, nu a putut fi aplicată din cauza unor prevederi restrictive, astfel că a fost nevoie de mai multe modificări, inclusiv în zona de impozitare.

Printre cele mai importante modificări aduse de noua lege offshore se numără cele legate de regimul fiscal al investițiilor în acest domeniu, care devine mai permisiv. Astfel, aproape s-a dublat (de la 45,71 lei/MWh la 85 lei/MWh) nivelul de la care se aplică impozitarea suplimentară a veniturilor companiilor. Pentru prețurile care depășesc 85 lei/MWh se menține grila de impozitare propusă inițial (între 15%, pentru veniturile obținute din vânzarea la prețuri mai mari de 85 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 100 lei/MWh, și 70% pentru vânzarea la prețuri care depășesc 190 lei/MWh). Acest impozit pe veniturile suplimentare va reprezenta cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit al companiilor. În plus, crește de la 30% la 40% nivelul maxim pentru deducerea investițiilor din segmentul upstream (explorare și producție) pentru determinarea impozitului suplimentar și este eliminată limitarea deducerii investițiilor pentru calculul impozitului pe profit.

O altă prevedere importantă o reprezintă faptul că nivelul taxării pentru companii va rămâne neschimbat pe toată durata acordului de concesiune.

Pe lângă modificarea prevederilor fiscale, producătorii nu mai sunt obligați să vândă jumătate din gazul extras pe piața românească, astfel că pot decide în funcție de evoluțiile din piață unde își plasează producția. În schimb, statul a introdus în lege un drept de preempțiune, care îi permite ca, în anumite situații de criză, să aibă prioritate la achiziția gazelor.

Beneficii multiple, cu condiția ca gazul să ajungă pe piață

Așadar, au fost create condițiile necesare pentru ca marile companii din domeniu să își pună în aplicare planurile suspendate în urmă cu patru ani și să înceapă exploatarea gazelor din Marea Neagră, pentru că doar din momentul acela vor apărea beneficiile pentru toate părțile implicate – investitori, stat, consumatori. Așa cum am menționat, noile prevederi elimină din barierele invocate de companiile petroliere când au sistat investițiile și vor duce la deblocarea acestora. Dar trebuie să ținem cont de faptul că investițiile de acest tip nu pot fi realizate peste noapte, iar rezultatele acestora se vor vedea peste câțiva ani. Chiar dacă reprezentanții Black Sea Oil & Gas declarau că vor începe producția chiar în acest an, exploatarea în cel mai important zăcământ descoperit (aflat în perimetrul Neptun Deep și care va fi exploatat de OMV Petrom împreună cu Romgaz, după vânzarea participației Exxon) va începe cel mai devreme la sfârșitul anului 2026. Companiile vor obține venituri și, ulterior, profituri abia după începerea exploatării și după vânzarea gazelor, iar din aceste venituri vor acoperi investițiile realizate și costurile cu exploatarea, precum și taxele și redevențele datorate bugetului de stat.

Rezervele de gaze naturale din Marea Neagră, estimate la circa 200 de miliarde de metri cubi, ar acoperi consumul intern actual al României pe o perioadă de circa 19 ani. Așadar, gazele extrase din perimetrele offshore, împreună cu cele din exploatările onshore (estimate să scadă în anii următorii, iar noile zăcăminte descoperite, cum ar fi cel de la Caragele din județul Buzău, necesită investiții pentru a fi date în exploatare), ar putea să acopere consumul intern și, eventual, să ajungă și la export. Astfel, România ar deveni independentă față de Rusia și ar putea contribui și la reducerea dependenței vecinilor noștri (cum ar fi Moldova) de același furnizor.

Cum utilizăm veniturile suplimentare obținute la buget?

Pentru statul român, valorificarea zăcămintelor de gaze va aduce în primul rând mai mulți bani la bugetul din taxe și impozite aplicate pe tot lanțul – de la redevențe încasate pentru resurse, impozit pe profit, impozitul pe veniturile suplimentare, pe veniturile angajaților din domeniu, contribuții sociale, TVA, taxe de distribuție etc. Conform estimărilor recente, aproximativ 60-70% din veniturile care rezultă din exploatarea gazelor vor ajunge la bugetul de stat. În plus, orice investiție de amploare (cum sunt cele din acest domeniu) creează efecte benefice în lanț și impulsionează creșterea economiei naționale.

Conform unui studiu realizat de Deloitte în 2018, dezvoltarea proiectelor offshore poate aduce beneficii importante economiei românești. Estimările indică un aport suplimentar la PIB de peste 70 de miliarde de dolari, până în 2040, aproximativ 26 de miliarde de dolari venituri la bugetul de stat și circa 42.000 de locuri de muncă înființate și menținute pe toată perioada de derulare a proiectelor. Nu în ultimul rând, alimentarea consumatorilor din piața locală, populație și firme, cu gaze din producția internă, oferă statului român un confort suplimentar în gestionarea necesarului, în special în anotimpul rece, și un grad mai mare de independență energetică. Iar clauza referitoare la dreptul de preempțiune în situații de criză, inspirată din contextul geopolitic actual, asigură cadrul necesar pentru intervenții mai rapide în direcția protecției consumatorilor.

Care sunt avantajele pentru populație?

Evident că și populația (în calitate de consumatori, dar și ca simpli cetățeni) ar obține avantaje din exploatarea gazelor din Marea Neagră. Beneficiile pentru consumatori ar trebui să constea în facturi mai reduse la gaze naturale, comparativ cu țările care nu dețin astfel de resurse, mai multă stabilitate a prețurilor pe piață, riscuri mai scăzute de apariție a unor disfuncționalități în alimentarea cu gaze în perioada iernii sau în cazuri de forță majoră, precum războiul din Ucraina. Extinderea rețelei de transport și înlocuirea lemnului cu gazele pentru încălzire ar produce mai mult confort, la costuri potențial mai mici, și ar contribui la un mediu mai curat. Bineînțeles, extinderea rețelei de distribuție pentru consumatorii casnici trebuie să țină cont și de eficiența economică (de exemplu, racordarea localităților izolate) sau de planurile Uniunii Europene cu privire la neutralitatea climatică.

Evident, mai multe venituri la bugetul de stat pot aduce beneficii tuturor cetățenilor României prin investiții suplimentare în infrastructură sau servicii publice (învățământ, sănătate etc.) de o calitate superioară. Așadar, deși potențial retorică, rămâne totuși valabilă următoarea întrebare: de ce nu a fost elaborată de la început legea offshore într-o formă care să nu blocheze investițiile și exploatarea, dacă beneficiile sunt multiple? Deoarece nu există un răspuns concret, fiecare are libertatea să tragă propriile concluzii. Cum ar fi fost poziționată România în aceste multiple crize (sanitară, energetică, bugetară, inflaționistă etc.) dacă ar fi fost independentă energetic și cu banii cuveniți din exploatarea gazelor în buget? Aici răspunsul este simplu: mult mai bine! Sperăm ca autoritățile publice să tragă concluziile de rigoare, pentru că greșelile trecutului de obicei se repetă, dacă nu se învață din ele.

În concluzie, exploatarea gazelor din Marea Neagră este avantajoasă din toate punctele de vedere, deși contextul este mai puțin favorabil acum decât în urmă cu patru ani pentru investiții în zonă, dar important este ca demersurile să fie continuate, astfel încât acest potențial al României, de care vorbim de foarte mulți ani, să ajungă în final să fie valorificat.

Guvernul se pregătește de ce e mai rău: A fost adoptat planul cu trei niveluri de alertă privind aprovizionarea cu gaze

Guvernul a adoptat joi, la propunerea ministerului Energiei, Hotărârea pentru aprobarea Planului de urgență pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale în România. „În actualul context geopolitic și de securitate a fost necesar să actualizăm Planul de urgență pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale în România. Prin implementarea prezentului proiect de act normativ vom asigura măsurile care trebuie luate pentru a elimina sau a atenua impactul unei perturbări a furnizării de gaze naturale”, a declarat Virgil Popescu ministrul Energiei.

Dimensiunea regională a Planului de urgență oferă posibilitate pentru Statele Membre din grupurile de risc, din care România face parte, respectiv Ucraina (Bulgaria, Republica Cehă, Germania, Grecia, Croația, Italia, Ungaria, Luxemburg, Austria, Polonia, România, Slovenia, Slovacia) și Trans-balcanic (România, Bulgaria și Grecia) să coopereze în aplicarea măsurilor bazate pe piață și nebazate pe piață.

Regulamentul definește trei niveluri de criză, și anume nivelul de alertă timpurie (denumit, în continuare, „alertă timpurie”): în cazul în care există informații concrete, sigure și fiabile, conform cărora ar putea avea loc un eveniment care ar deteriora în mod semnificativ situația în materie de furnizare de gaze și care ar putea conduce la declanșarea nivelului de alertă sau de urgență; nivelul de alertă (denumit, în continuare, „alertă”): în cazul în care are loc o perturbare a furnizării de gaze sau o cerere de gaze excepțional de mare care afectează în mod semnificativ situația în materie de furnizare de gaze, dar piața este încă în măsură să gestioneze perturbarea sau cererea respectivă fără a fi nevoie să se recurgă la măsuri nebazate pe piață; nivelul de urgență (denumit, în continuare, „urgență”): în cazul unei cereri excepțional de mari sau al unei perturbări semnificative a furnizării de gaze sau al unui alt tip de deteriorare semnificativă a situației în materie de furnizare de gaze și toate măsurile de piață relevante au fost implementate, dar oferta de gaze este insuficientă pentru a satisfice cererea rămasă neacoperită, astfel încât este nevoie să se introducă în plus măsuri nebazate pe piață în special în scopul garantării furnizării de gaze către clienții protejați.

Apariția nivelurilor individuale de criză depinde de gravitatea perturbării, de implicațiile economice și tehnice anticipate și de urgența acțiunilor de remediere la nivel național. Nivelurile nu trebuie declarate succesiv. Nivelul de alertă sau de urgență poate fi declarat imediat în funcție de gravitatea perturbării, de urgența și de tipurile de măsuri necesare pentru corectarea situației sau eliminarea riscului.

DISTRIBUIE ARTICOLUL!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *