Astăzi, la ședința ordinară pe luna septembrie a Consiliului Județean Constanța, Florin Mitroi a dat marea veste: nu mai vrea nici în ruptul capului să candideze pentru un nou mandat de președinte! Mitroi, președintele care a promis revoluții, reforme și, poate, chiar teleportare administrativă, a anunțat cu o sinceritate debordantă că nu mai vrea, nu mai poate și, de fapt, nici n-a avut vreodată chef să candideze la încă un mandat. Marile revoluții și reforme anunțate cu surle și trâmbițe s-au dovedit, în realitate, un veritabil pistol cu apă: un strop aici, un „poc” acolo și multă, multă… vrăjeală. Se spune că nici măcar secretara nu și-a dat seama când s-a terminat reforma și când a început pauza de masă. Constănțenii au ajuns la concluzia că Mitroi nu avea, de fapt, nici un plan concret pentru județ, dar a avut mereu la el un discurs de „facem, dregem, schimbăm”, numai bun de folosit la orice oră:
„Am prezentat această situație ca să vadă populația ce s-a întâmplat în opt luni, și nu am făcut-o pentru că îmi mai doresc un mandat. Este exclus ca eu să mai candidez la încă un mandat ca președinte la CJ. M-a dezamăgit tot, de aceea nu mai candidez”, a declarat Mitroi, cu un oftat atât de adânc încât s-au aburit geamurile instituției.
Ședința de azi a Consiliului Județean a fost, practic, un festival al oftatului și al ridicării din umeri. Dezamăgirea lui Mitroi pare să fie atât de profundă, încât nici măcar promisiunea unei cafele gratis la automatul de la parter nu l-ar mai convinge să rămână în cursă. Sursele spun că după opt luni de „aventură” și un mare ninic la CJ, președintele a descoperit că magia funcției e ca o gumă de mestecat: la început are gust, dar după ce mesteci opt luni, nu mai rămâne decât oboseala maxilarului și dorința de a o arunca pe furiș sub masă. Mitroi, în stilul său caracteristic, a reușit să dezamăgească până și dezamăgirea!
„Este exclus!” – un cuvânt rar folosit în politică, unde „poate” și „vedem” sunt la ordinea zilei. Unii spun că deja se caută înlocuitor, dar să găsești pe cineva dornic să fie „dezamăgit de tot” nu e deloc ușor.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google