Noaptea de 5 spre 6 decembrie este, pentru copii, unul dintre cele mai așteptate momente ale sărbătorilor de iarnă, pentru că vine Moș Nicolae. Trece pe la toți, dar darurile pe care le împarte sunt după faptele fiecăruia. E seara în care copiii își lustruiesc ghetuțele sau cizmulițele în așteptarea lui Moș Nicolae, despre care se spune că aduce daruri frumoase doar copiilor cuminți.
„Copiii neascultători primesc o nuielușă (n.r. în alte țări, moșul aduce diverse alte lucruri cu aceeași simbolistică), menită să îi atenționeze și să le aducă aminte că trebuie să asculte de părinții și bunicii lor. Pentru Moș Nicolae este suficient să se uite prin ferestre pentru a-și da seama dacă un copil a fost cuminte sau rău. Chiar dacă Moș Nicolae este mereu grăbit să ajungă la copiii din întreaga lume, acesta își face timp să asculte și dorințele fiecărui copil în parte”, explică cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu pe Facebook.
În tradiția românească, Moș Nicolae – legendarul personaj dsapre care se spune că a ajutat trei fete sărmane pe care tatăl lor plănuia să le vândă ca să scape de sărăcie – apare pe un cal alb, cu trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii.
„Moș Nicolae ajută pe toți cei nevoiași, orfanii și văduvele, este stăpânul apelor și salvează corăbierii de la înec, protejează soldații pe timp de război. Conform tradiției populare, în nopțile sfințite de sărbători, când cerurile se deschid și pentru noi, muritorii de rând, se spune că preț de o secundă Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în dreapta Domnului”, explică Sorin Mazilescu.
Undeva în jurul secolului al XII-lea, pentru europeni, ziua de Sfântul Nicolae a devenit ziua acțiunilor caritabile și a darurilor.
„În Europa, în preajma secolului al XII-lea, ziua de Sfântul Nicolae a devenit atât ziua darurilor, cât și a activităților caritabile. La nemți, tradiția sărbătoririi lui Moș Nicolae a apărut prin îmbinarea imaginii creștine a Sfântului cu o figură păgână. Acesta este văzut de către germani ca un bătrân cu un sac în spate și o nuielușă în mână. Pe lângă ghetuțele pe care copiii și le pregătesc minuțios pentru venirea Moșului, aceștia scriu în ajun o scrisoare în care apar toate dorințele lor, dar și câțiva morcovi pentru caii moșului”, mai spune cercetătorul.
În multe țări din Europa, despre Moș Nicolae se spune că are mereu cu el o carte în care sunt trecute toate faptele copiilor, bune și rele. Seara de 5 spre 6 decembrie e momentul bilanțului și al emoțiilor pentru micuții care nu știu cum vor fi evaluați.
„Iar dacă cei mici nu au fost cuminți, ei primesc nuielușe, cartofi sau cărbuni. În unele părți ale Germaniei, copiii se îmbracă în Moș Nicolae și colindă toate casele vecine în timp ce gazdele le oferă dulciuri”, explică Sorin Mazilescu.
Sfântul Nicolae, al cărui nume înseamnă „protector și apărător al poporului”, a fost atât de popular în antichitate, încât peste 2.000 de temple i-au fost dedicate în întreaga lume. Pentru că i-a ajutat atât de mult pe copii, de ziua lui se oferă dulciuri și cadouri copiilor. Părinții săi au murit în timp ce îi tratau pe bolnavii unei epidemii și i-au lăsat Sfântului Nicolae o mare avere. Cu toate acestea, tânărul a decis să o împartă între săraci și a intrat într-o mănăstire ca călugăr. Mai târziu, a mers în pelerinaj în Egipt și Palestina, unde a cunoscut Țara Sfântă.
Potrivit tradiției, în orașul Mira din Turcia, episcopii și preoții s-au adunat în templu pentru alegerea unui nou episcop. În cele din urmă au spus: „Vom alege următorul preot care va intra în templu”. În acel moment, fără să știe ce se întâmplă, a intrat Nicolae și prin aclamație a fost ales episcop. Sfântul Nicolae era foarte iubit de toți locuitorii.
Acest sfânt a murit pe 6 decembrie 345. Din acest motiv, este sărbătorit la această dată. După moartea sa, a devenit primul sfânt, nu martir, care s-a bucurat de o devoțiune specială în Orient și Occident. Mai mult, acest sfânt este cunoscut în două feluri:
În Orient este numit Nicolae de Mira, după numele orașului în care a fost episcop.
În Occident, însă, el este numit Nicolae de Bari. Când mahomedanii au invadat Turcia, un grup de catolici a dus în secret moaștele sfântului în orașul Bari din Italia.
Una dintre numeroasele legende construite în jurul acestui sfânt și a faimei sale de darnic se bazează pe mai multe povești. Cea mai populară povestește că un om sărac, tată a trei fiice, nu a putut să le căsătorească pentru că nu avea zestrea necesară. Așadar, cum fetele nu aveau zestre, păreau destinate să rămână nemăritate.
„Auzind acest lucru, Nicolae le-a dat fiecăruia câte o pungă plină de monede de aur. Se spune că toate acestea au fost făcute în secret de acest episcop. Asta pentru că a intrat pe fereastră și a pus pungile cu aur în ciorapii fetelor, care erau atârnați deasupra șemineului pentru a se usca. În cele din urmă, fetele au reușit să se căsătorească”.
Deși Moș Crăciun câștigă teren în întreaga lume, cu ajutorul neprețuit al filmelor, adevărul este că, în România, Sfântul Nicolae încă domnește în inimile celor mai mici din casă. În noaptea dinaintea sosirii sale, copiii așază o cizmă pe care au curățat-o în prealabil, pentru ca Sfântul Nicolae să le poată lăsa cadourile pe care le-a adus pentru ei.
Copiii de la noi au fost învăţaţi ca, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine şi le încarcă ghetele, cizmele sau bradul cu dulciuri, jucării şi daruri, dar unii găsesc şi câte o nuieluşă. În unele zone, copii îi lasă moşului apă şi morcovi pentru calul acestuia. În tradiţiile româneşti Moş Nicolae apare pe un cal alb, trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.
Există obiceiul la sate ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru repetiţiile colindelor de Crăciun şi de Anul Nou. În colindele româneşti, cântate iarna, se vorbeşte despre florile albe de măr. Asta pentru că bătrânii cunoşteau şi ei că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa. Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolţit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru ca acestea sa înflorească, dovada iertării greşelilor, după cum spune tradiţia.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google