Roma a fost, fără îndoială, o civilizație care s-a bucurat de multe minuni inginerești. Tehnologia pe care romanii au dezvoltat-o pentru colectarea, distribuția și consumul de apă era una impresionantă. Este adevărat că orașele grecești au construit sisteme de tuneluri, galerii și rezervoare, uneori de dimensiuni considerabile, dar acestea sunt departe de impresionantele apeducte pe care romanii, cu abilitățile lor inginerești și arhitecturale deosebite, le-au construit de-a lungul și de-a latul imperiului lor. Ele au fost unul dintre cele mai mari exemple ale marilor lucrări publice pe care romanii le-au considerat întotdeauna o prioritate; dar, de asemenea, ele au fost simboluri ale civilizației avansate a Romei, precum și vehicule de propagandă pentru puterea lor și a împăratului lor.
Nu toate orașele romane aveau apeducte, deoarece în unele dintre ele alimentarea cu apă putea fi asigurată de fântâni și de rezervoare publice și private săpate sub case, așa cum au arătat studiile efectuate în Cezareea (Cherchel, Algeria) și chiar în Pompei. Unele rezervoare puteau avea dimensiuni colosale, cum ar fi cel de la Yerebatan Saray din Constantinopol (actualul Istanbul) sau bazinul Mirabilis din orașul Miseno (Italia). Aceasta din urmă era în subteran și avea o capacitate de 12.600 de metri cubi, cu o boltă mare susținută de 48 de stâlpi dispuși pe patru rânduri și uniți prin arcuri transversale. Cu toate acestea, existau orașe care aveau nevoie de mult mai multă apă decât puteau furniza aceste rezervoare, nu numai pentru a aproviziona o populație numeroasă – până la un milion de locuitori în cazul Romei, ci și pentru a alimenta fântânile ornamentale și… CITEȘTE ARTICOLUL AICI!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google