Angajații care au încheiat un contract individual de muncă cu durată limitată pot obține ajutorul de șomaj atunci când contractul expiră, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă stabilește că pot beneficia de indemnizație persoanele cărora le-au încheiat raporturile de muncă din motive neimputabile lor. Reglementarea include și încetarea contractului la expirarea termenului pentru care a fost încheiat.
Legislația mai prevede alte situații neimputabile care dau dreptul la ajutorul de șomaj: concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, cum este desființarea postului; concedierea pentru inaptitudine fizică sau psihică; concedierea pentru necorespundere profesională; retragerea autorizațiilor, avizelor sau atestatelor necesare exercitării profesiei; reintegrarea pe post a unui salariat concediat nelegal; și încetarea contractului de muncă temporară la finalul misiunii. Pentru ca un lucrător căruia i-a expirat contractul de muncă să primească ajutorul de șomaj, trebuie îndeplinite mai multe condiții. În primul rând, stagiul de cotizare trebuie să fie de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni anterioare înregistrării cererii pentru ajutor de șomaj. La stabilirea intervalului de 24 de luni pentru care se calculează stagiul minim de cotizare nu sunt luate în considerare anumite intervale: perioadele de suspendare a raporturilor de muncă, cu excepția concediilor medicale plătite de angajator; perioada de pensionare pentru invaliditate mai mică de 12 luni, dacă persoana și-a redobândit capacitatea de muncă; perioada dintre suspendarea raporturilor de muncă și încetarea motivului suspendării; și perioada dintre încetarea raporturilor de muncă și rămânerea definitiv a hotărârii de reintegrare în muncă, dacă nu depășește 12 luni.
Solicitantul indemnizației nu trebuie să realizeze venituri legale sau, dacă realizează, acestea trebuie să fie mai mici decât valoarea indicatorului social de referință în vigoare. În prezent, indicatorul social de referință este de 660 de lei. O altă condiție esențială este ca persoana care solicită ajutorul să nu îndeplinească condițiile de pensionare și să fie înregistrată la agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă. Indemnizația de șomaj se acordă, la cerere, de la data încetării raporturilor de muncă, cu condiția ca solicitarea să fie depusă în termen de cel mult 10 zile. Dacă cererea este depusă după expirarea acestui termen, dar nu mai târziu de 12 luni de la încetarea contractului, indemnizația se acordă de la data înregistrării cererii. Depășirea termenului de 12 luni duce la pierderea dreptului.
Valoarea ajutorului de șomaj este stabilită diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare. Lucrătorii cu un stagiu mai mic de un an primesc o sumă egală cu indicatorul social de referință în vigoare la data stabilirii dreptului, care în 2026 este de 660 de lei. Pentru persoanele cu stagii mai mari, la indicatorul social de referință se adaugă și un procent aplicat asupra mediei veniturilor care au constituit baza de calcul al contribuțiilor în ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiu de cotizare: 3% pentru un stagiu de cel puțin trei ani; 5% pentru un stagiu de cotizare de cel puțin cinci ani; 7% pentru un stagiu de cel puțin 10 ani; și 10% pentru un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani. Plata indemnizației se face în funcție de stagiul de cotizare: șase luni pentru lucrătorii care au cotizat cel puțin un an; nouă luni pentru persoanele cu un stagiu de cel puțin cinci ani; și 12 luni pentru persoanele care au cotizat mai mult de 10 ani.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google