ANALIZĂ Trei provocări majore pentru Uniunea Europeană în 2022

Anul 2022 va aduce o serie de provocări majore pentru liderii Uniunii Europene. Modul în care aceste provocări vor fi gestionate va conta enorm pentru viitorul proiectului european. Un eșec ar slăbi și mai mult încrederea populației în instituțiile Uniunii, dar un succes va demonstra că Uniunea continuă să fie puternică.

Pandemia de coronavirus

Una dintre marile provocări ale anului 2022, la nivelul UE, este legată de modul în care va fi gestionată pandemia de coronavirus. În fața noii tulpini Omicron, statele au luat măsuri similare. Totuși, decalajele față de statele din Estul Europei continuă să fie vizibile. România și Bulgaria se află la coada Europei în ceea ce privește campania de vaccinare, ceea ce le face mai expuse în fața noii tulpini. Ținând cont că există o inter-conectivitate ridicată în interiorul Uniunii, pericolul exportării virusului, și chiar a unei noi tulpini, din aceste state este unul ridicat. Închiderea granițelor s-ar putea să nu reprezinte cea mai bună soluție. Mai degrabă căutarea unui consens și a unei scheme de ajutor în campania de vaccinare internă ar putea reprezenta pași mai buni în această direcție. Unele state preferă vaccinarea obligatorie a populației (Austria de pildă), în timp ce altele ezită să introducă până și Certificatul Verde (România). Uniunea va trebui în final să găsească un răspuns comun în fața noii tulpini Omicron, iar asta înseamnă o colaborare mai strânsă între centru și periferie.

Programul ”Next Generation EU”

Programul ”Next Generation EU” reprezintă unul dintre cele mai ambițioase planuri de reconstrucție post-Covid din lume. După gestionarea pandemiei, urmează evident momentul de reconstrucție, iar Uniunea este gata să pună la bătaie pentru asta peste 800 de miliarde de euro. Vorbim despre o sumă colosală care depășește de peste 7 ori bugetul Planului Marshall pentru reconstrucția Europei de după al Doilea Război Mondial. Decidenții politici de la Bruxelles au decis că ieșirea din pandemie nu ar trebui să reprezinte o întoarcere la modelele economice de dinaintea pandemiei, ci un salt înainte, spre o economie sustenabilă.

Tranziția verde

În perioada coronavirusului, planul Uniunii Europene privind tranziția către un viitor mult mai ecologic a încetinit. Majoritatea energiilor au fost direcționate către lupta cu virusul. Dar pe măsură ce pandemia va încetini și se va transforma eventual într-o endemie, chestiunea tranziției verzi va fi reluată. 2050 va rămâne data până la care Uniunea își propune să reducă la maximum emisiile de gaze cu efect de seră, iar statele Uniunii vor trebui să facă tranziția către o lume mai puțin poluantă. În joc este chiar viitorul speciei umane. Așadar există o urgență și un obiectiv comun. Provocările majore vor veni din partea statelor care nu vor să renunțe atât de ușor la industriile poluatoare. Obiectivul UE în acest caz este să asigure o tranziție justă, prin Mecanismul de Tranziție Justă. Această tranziție va fi lentă. Unele state se vor adapta mai ușor decât altele. Cele care au deja tehnologii verzi în funcțiune nu vor resimți un șoc profund. Dar altele care au rămas în urmă ar putea resimți șocuri puternice. Sume importante de bani trebuie investite în reconversia muncii, astfel încât oamenii să nu își piardă locurile de muncă în procesul tranziției, ci să facă trecerea lină către un loc de muncă nou și probabil mai bine plătit.

Răspunsul dat de Uniunea Europeană în fața acestor trei provocări va juca un rol important pentru viitorul acesteia.

PE ACELAȘI SUBIECT:

DISTRIBUIE ARTICOLUL!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.