Există în administrația locală românească o categorie de edili care tratează banul public și fondurile europene cu o nonșalanță greu de egalat, transformând primăriile pe care le conduc în propriile moșii unde justiția și legea devin opționale. Un exemplu elocvent de eșec administrativ și juridic se consumă la Hârșova, unde primarul liberal Viorel Ionescu a reușit performanța de a bifa o nouă înfrângere usturătoare în instanță, în dosarul în care UAT Hârșova a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Ministerul Finanțelor, încercând să obțină obligarea acestora la plata sumei de 4.596.744,45 lei, reprezentând pretinse cheltuieli neeligibile în cadrul unor proiecte cu finanțare europeană.
Curtea de Apel București a dat lovitura de grație prin decizia pronunțată alaltăieri, pe 29 octombrie 2026, respingând în rejudecare acțiunea primăriei conduse de Viorel Ionescu ca neîntemeiată. Instanța a demontat complet demersul edilului, subliniind o realitate flagrantă: primarul a încercat în mod nejustificat să invoce o situație care nu a fost constatată de instanță, bazându-se pe simple pretenții nerealiste și nefiind în stare nici măcar să dovedească îndeplinirea condițiilor elementare de procedură, cum ar fi înregistrarea legală a vreunei cereri prealabile la instituțiile statului, neexistând nicio dovadă că adresa invocată ar fi fost înregistrată la registratura Ministerului Dezvoltării. Mai mult decât atât, pe parcursul acestui lung și costisitor proces în care orașul a fost târât, Viorel Ionescu a ascuns cu desăvârșire un detaliu de o gravitate maximă și de o similitudine izbitoare cu marile scandaluri de incompatibilitate și conflict de interese care au cutremurat administrația locală din România: faptul că el însuși a acționat ca manager de proiect și a încasat bani suplimentari din fonduri europene pentru implementarea proiectelor derulate de primărie, o situație sensibil identică cu cea care a dus la condamnări răsunătoare sau la procese de anvergură pe scena politică, cum a fost cazul fostului primar de la Sectorul 1, Clotilde Armand. Această suprapunere de calități – de ordonator de credite și beneficiar direct al plătior pentru managementul proiectelor – plasează acțiunile edilului sub semnul unui grav conflict de interese și al deturnării scopului instituțional. De altfel, constatăm cu acest prilej încă o mostră de protecție nesfârșită a organelor judiciare din Constanța pentru acest primar Ionescu, care sunt la curent cu situația și se prefac că cercetează aceste aspecte de doi ani și jumătate.
Prin această manevră de culise, edilul a căutat să paseze în sarcina bugetului de stat și a ministerelor milioanele de lei generate de propriile derapaje sau nereguli în implementarea proiectelor, cum sunt cele cinci mari obiective aflate în portofoliul primăriei:
Proiectul „A cross Border Union in the Shadow of History” (INTERREG V-A Ro-Bg/Cod ROBG 134), cu o valoare totală de 15.127.817,88 lei, unde 75% din cheltuielile neeligibile solicitate s-au ridicat la 911.283,09 lei.
Proiectul „Dobrichka, together on the beautiful road of sustainable development through cross border culture” (INTERREG V-A Ro-Bg/Cod ROBG 456), cu o valoare totală de 1.068.480,08 lei, având solicitată suma de 192.097,98 lei reprezentând 75% din cheltuielile neeligibile.
Proiectul „Borderless health through sport and cooperation – united in the battle against diseases” (INTERREG V-A Ro-Bg/Cod ROBG 139), cu o valoare totală de 3.875.510,06 lei, de unde s-au cerut 41.250 lei.
Proiectul „Amenajare spații verzi în orașul Hârșova” (Cod SMIS 115702), în valoare totală de 6.035.557,60 lei, cu o solicitare de 432.539,50 lei reprezentând cota din cheltuielile neeligibile.
Proiectul „Creșterea eficienței energetice a Spitalului Orășenesc Hârșova” (Cod SMIS 115973), un colos financiar în valoare de 11.449.767,87 lei, unde primăria a încercat să obțină suma de 3.019.573,88 lei, după ce anterior deschisese un proces paralel la Tribunalul București pentru alte milioane.
Edilul liberal de la Hârșova a ignorat faptul că legislația în vigoare, în speță Ordonanța de Urgență nr. 156/2020 invocată în mod abuziv, nu acoperă erorile manageriale, propriile ilegalități și nici nu poate substitui lipsa de transparență și asumare de la nivelul executivului local. Prin decizia recentă a Curții de Apel București din 29 octombrie 2026, primăria rămâne cu acțiunea respinsă ca neîntemeiată și cu cheltuielile de judecată pe cap, în timp ce singura cale de atac rămasă la dispoziția lui Viorel Ionescu este un recurs în termen de 15 zile, care nu face decât să prelungească agonia unui management defectuos. Cazul de la Hârșova rămâne astfel radiografia dură a unui edil care a preferat să lupte în instanțe pe banii comunității pentru a-și acoperi propriile păcate administrative, ascunzându-și calitatea de manager de proiect și lăsând orașul să suporte consecințele financiare ale unui hățiș de pretenții nerealiste și ilegale.
VA URMA!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google