Marea Britanie se face „țăndări”. Liderii politici din Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord au semnat declaraţia prin care îşi revendică autodeterminarea: „Națiunile noastre au acest drept!”

Regatul Unit se confruntă cu o ofensivă politică fără precedent din partea principalelor formațiuni naționaliste din Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Liderii SNP, Plaid Cymru și Sinn Féin s-au reunit luni, 14 septembrie, la Cardiff și au semnat o declarație comună prin care cer guvernului britanic să înceapă să se pregătească pentru posibile schimbări constituționale. John Swinney, liderul Scottish National Party și premierul Scoției, Rhun ap Iorwerth, liderul Plaid Cymru și premierul Țării Galilor, și Michelle O’Neill, vicepreședinta Sinn Féin și First Minister al Irlandei de Nord, au transmis că actualul sistem politic britanic nu mai poate bloca dreptul națiunilor componente de a-și decide viitorul. La reuniune a participat și președinta Sinn Féin, Mary Lou McDonald.

„Națiunile noastre au dreptul la autodeterminare. Niciun guvern de la Westminster nu are dreptul să blocheze democrația.”

Liderii politici din Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord au semnat o declaraţie prin care îşi revendică „dreptul la autodeterminare”, în Regatul Unit al Marii Britanii. Ei spun că viitorul naţiunilor lor este în Uniunea Europeană. Liderii politici din Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord s-au reunit luni, la Cardiff, pentru o decizie fără precedent. Aceștia au semnat o declaraţie comună prin care au revendicat „dreptul la autodeterminare”. În document, aceștia au subliniat că viitorul naţiunilor lor se află în Uniunea Europene. Decizia reprezintă o adevărată lovitură pentru guvernul de la Londra.

Întâlnirea de la Cardiff vine după ce Donald Trump a declarat, în acest weekend, că o reunificare a Republicii Irlanda şi a Irlandei de Nord ar fi „fantastică”. Atât Scoţia, cât şi Ţara Galilor şi Irlanda de Nord sunt conduse în prezent de susţinători ai independenţei. Este o situaţie fără precedent de la înfiinţarea instituţiilor autonome în aceste naţiuni ale Regatului Unit, în 1999. În acest context, prim-ministrul galez şi liderul partidului Plaid Cymru, Rhun ap Iorwerth, i-a primit pe John Swinney, prim-ministrul scoţian şi liderul Partidului Naţional Scoţian (SNP), pe Michelle O’Neill, prim-ministrul nord-irlandez şi vicepreşedinta Sinn Féin, precum şi pe Mary Lou McDonald, preşedinta Sinn Féin.

Semnatarii cer guvernului britanic să „pregătească, să planifice și să faciliteze schimbarea constituțională” în fiecare dintre cele trei teritorii. Declarația comună pleacă de la o schimbare politică importantă produsă în acest an: pentru prima dată, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au în poziția de prim-ministru politicieni care susțin desprinderea, sub o formă sau alta, de actuala structură a Regatului Unit.

În document, liderii afirmă că aceasta reprezintă un semnal că „timpul Westminsterului se apropie de sfârșit” și susțin inclusiv că viitorul națiunilor lor ar trebui să fie în Uniunea Europeană. Cooperarea dintre cele trei partide ar urma să depășească însă tema independenței și să includă economia, energia, relațiile cu Europa și cooperarea internațională.John Swinney pregătise terenul încă înaintea summitului: „Există un consens tot mai larg că sistemul Westminster pur și simplu nu mai este potrivit scopului și nu funcționează pentru oamenii obișnuiți”, declara liderul SNP înainte de deplasarea la Cardiff. El a mers până la a spune că premierul britanic Andy Burnham ar putea ajunge „ultimul prim-ministru al Regatului Unit”.

Formula despre „sfârșitul” Westminsterului nu a apărut însă pentru prima dată luni. După alegerile regionale din luna mai, Michelle O’Neill spunea într-un interviu acordat Reuters că rezultatele din Scoția și Țara Galilor reprezentau o „schimbare seismică” și că timpul Westminsterului se apropia de sfârșit pentru cele trei națiuni.

Există însă o diferență importantă între mesajul politic foarte puternic și efectul juridic al reuniunii de la Cardiff. Swinney, ap Iorwerth și O’Neill s-au întâlnit și au semnat documentul în calitate de lideri ai partidelor lor, nu în calitate oficială de șefi ai administrațiilor Scoției, Țării Galilor și Irlandei de Nord. Prin urmare, documentul nu reprezintă o decizie a celor trei guverne de a părăsi Regatul Unit și nici nu declanșează automat referendumuri pentru independență. Chiar acordul recunoaște că situațiile constituționale sunt diferite și că fiecare națiune își va stabili propriul traseu și propriul calendar.

Dintre cele trei cazuri, Scoția are experiența cea mai avansată în privința independenței. La referendumul din 18 septembrie 2014, 55,25% dintre alegători au votat pentru rămânerea în Regatul Unit, iar 44,65% pentru independență. Prezența la urne a fost uriașă, de 84,6%, potrivit datelor oficiale ale Electoral Commission. SNP a încercat ulterior să deschidă calea către un nou referendum, dar Curtea Supremă a Regatului Unit a decis în noiembrie 2022 că Parlamentul scoțian nu poate legifera singur pentru organizarea unui referendum privind independența, problema Uniunii fiind una rezervată Westminsterului.

John Swinney spune acum că scoțienii trebuie să aibă din nou posibilitatea să-și decidă viitorul constituțional în actuala legislatură, care se încheie în 2031. Programul actual al SNP merge în aceeași direcție: partidul afirmă explicit că Scoția trebuie să poată decide asupra propriului viitor și continuă să susțină independența.

În Irlanda de Nord nu se discută despre independență în același sens ca în Scoția sau Țara Galilor. Obiectivul Sinn Féin este reunificarea cu Republica Irlanda. Și, spre deosebire de Scoția, legislația britanică prevede deja mecanismul pentru un asemenea referendum. Northern Ireland Act 1998 stabilește că ministrul britanic pentru Irlanda de Nord trebuie să convoace un referendum dacă apreciază că este probabil ca majoritatea alegătorilor să voteze pentru ieșirea Irlandei de Nord din Regatul Unit și pentru intrarea într-o Irlandă unită. Sinn Féin cere deja Londrei să se pregătească pentru această posibilitate. În mai, după alegerile din Scoția și Țara Galilor, Michelle O’Neill susținea într-un comunicat oficial al partidului că dorința pentru independență și autodeterminare „nu poate fi ignorată” și anunța o cooperare mai strânsă cu John Swinney și Rhun ap Iorwerth.

Situația galeză este și mai nuanțată. Plaid Cymru consideră oficial că structura actuală a Regatului Unit este „nesustenabilă” și spune că Țara Galilor se află pe un drum către independență. Programul partidului prevede inclusiv pregătirea terenului pentru o viitoare Carte Albă privind independența și solicitarea transferului către Cardiff a puterii de a stabili calendarul, întrebarea și procedura unui eventual referendum. Dar există un detaliu care temperează scenariile privind o destrămare rapidă a Regatului Unit: guvernul Plaid Cymru a precizat în Parlamentul galez că nu va exista un referendum pentru independență în actualul mandat. Cu alte cuvinte, Rhun ap Iorwerth susține independența ca obiectiv politic, dar Cardiff nu pregătește în acest moment un vot imediat pentru ieșirea din UK.

Documentul semnat luni nu destramă Regatul Unit și nici nu stabilește data vreunui referendum. Dar schimbă ecuația politică.Până acum, campaniile pentru independența Scoției, independența Țării Galilor și reunificarea Irlandei erau tratate în mare parte separat. La Cardiff, SNP, Plaid Cymru și Sinn Féin au început să construiască în mod explicit un front politic comun împotriva actualei arhitecturi constituționale britanice. Pentru Londra, problema nu mai este astfel doar una scoțiană. Este pentru prima dată când liderii celor trei principale mișcări naționaliste aflate la conducerea administrațiilor descentralizate transmit împreună guvernului britanic că acesta ar trebui să înceapă să se pregătească pentru posibilitatea unei reorganizări radicale a Regatului Unit. Iar aici este adevărata miză a summitului de la Cardiff: nu sfârșitul imediat al UK, ci transformarea destrămării sale dintr-un scenariu discutat separat în Scoția, Wales și Irlanda de Nord într-o temă politică coordonată la nivel britanic.