Mitroi este vizat de TREI dosare penale. Procurorii din București s-au tăvălit de râs din cauza „vinului îndoit cu apă” și care „nu a văzut strugure în viața lui”

Zvonistica privind iminența unor măsuri judiciare spectaculoase la adresa președintelui Consiliului Județean Constanța, Florin Mitroi, domină culisele politice locale în ultimele două luni, alimentând speculații despre intervenții rapide ale anchetatorilor. Dincolo însă de scenariile care circulă în spațiul public legate de o reținere iminentă, realitatea juridică din spatele acestui caz dezvăluie un tablou complex, marcat de existența a trei dosare penale aflate în derulare. Cercetările se află în prezent în faza in rem, vizând faptele și nu direct persoana, însă aria de investigație care gravitează în jurul liderului administrativ din Constanța indică o vulnerabilitate judiciară tot mai accentuată.

Un pilon central al acestei ofensive judiciare îl constituie dosarul instrumentat direct de la București de către Direcția Națională Anticorupție. Instrumentarea încă de anul trecut a cauzei de către structura centrală confirmă o practică tot mai des întâlnită în marile anchete privind administrația din Dobrogea, marcând o lipsă evidentă de încredere a Capitalei în procurorii anticorupție de la nivel local. În acest mediu judiciar este de notorietate percepția că structura teritorială a DNA este de ani de zile vulnerabilizată de legături de proximitate și influențe politice, fiind văzută acum mai degrabă ca o entitate subordonată lui Florin Mitroi decât ca un organism independent de anchetă. Tocmai această neîncredere cronică a determinat structura centrală să preia frâiele investigației, eliminând orice risc de scurgere de informații sau de protecție instituțională la nivel județean.

Aparatul de anchetă al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție gestionează celelalte două dosare penale care completează tabloul problemelor judiciare din jurul președintelui Consiliului Județean. În încercarea de a limita impactul public și de a minimaliza gravitatea situației, Florin Mitroi a sugerat în spațiul public că participarea sa în cadrul acestor verificări are doar un caracter formal, invocând o simplă calitate de martor. Realitatea juridică contrazice însă aceste asigurări, calitatea procesuală fiind în așteptare și depinzând exclusiv de administrarea probatoriului strâns în aceste faze. Strategia de comunicare prin care se încearcă acreditarea ideii că liderul județean este un simplu spectator reprezintă doar o tentativă de cosmetizare a unui risc juridic iminent.

Surse apropiate anchetelor de la Parchetul General aduc în prim-plan pentru TOMIS NEWS aspecte de-a dreptul uluitoare și pline de un umor involuntar legate de modul în care funcționa rețeaua de influență. Conform acestor surse, Florin Mitroi impunea o veritabilă taxă de protecție mascată agenților economici din zonă, pe care îi determina direct să achiziționeze cantități fixe din vinul produs de propria cramă. Comercianții sunt constrânși să cumpere marfa indiferent dacă reușeau sau nu să o vândă mai departe către clienți, plata stocurilor fiind de fapt biletul de intrare în grațiile sistemului de protecție local.

Formula inventată în cadrul acestei rețele devenise un cod vizual perfect funcțional pentru inspectorii și organele de control (ANPC, DSVSA etc.). În locațiile comerciale care se supun acestei reguli este amplasat la intrare un stand special amenajat cu vinul lui Mitroi, marcaj ce funcționa ca un semnal clar de neatins pentru echipele de verificare. Prezența acelor sticle la vedere garanta că respectiva afacere este protejată, iar inspectorii știu instantaneu că acolo nu se aplică amenzi, nu se dispun suspendări de activitate și nu se iau niciun fel de măsuri coercitive, vinul devenind astfel moneda de schimb și simbolul suprem al imunității în fața legii. Nota amuzantă și totodată grotescă a întregii povești, evidențiată de anchetatori, derivă din calitatea lichidului vândut sub marca Crama Mitroi. Este de notorietate locală faptul că vinul respectiv este de o calitate extrem de proastă, un produs îndoit masiv cu apă care pare să nu fi văzut struguri în viața lui. Procurorii se arată de-a dreptul amuzați de această stare de fapt, remarcând că un astfel de comportament speculativ și un amatorism atât de strident este întâlnit de regulă la vânzătorii obscuri sau la deținătorii de crame aflați la primii pași în afaceri, nicidecum în cazul unui milionar care controlează un întreg județ.