Atac la baionetă, printre olițe: Împăratu’ Mitroi și bravii săi ostași, la Marea Bătălie a Biberoanelor, pe frontul suzetelor de la Techirghiol, cu imnul pe fundal

Cine credea că piesa „O scrisoare pierdută” mai are nevoie de adaptări moderne s-a înșelat amarnic. Istoria nu doar că se repetă la Techirghiol, dar o face cu covor roșu, eșarfă tricoloră transpirată și imn național recitat solemn în fața unui public select format din pătuțuri, biberoane și trei ursuleți de pluș. Motivul pentru care s-a mobilizat mai multă demnitate parlamentară decât la o ședință de plen reunit? Tăierea unei panglici la o creșă construită prin PNRR.

Sub un soare milostiv de august, la o temperatură prietenoasă de aproape 40 de grade la umbră – unde umbra era la fel de rară ca părinții din asistență –, elita administrativă a județului a descălecat la Techirghiol pentru marele act eroic. În rolul de maestru de ceremonii, inspecția și regia i-au aparținut, cum altfel, președintelui Consiliului Județean Constanța, Florin Mitroi. Cu o atitudine serioasă, de parcă nu inaugura un stabiliment pentru olițe și pamperși, ci coordona debarcarea din Normandia, Mitroi a dirijat alaiul de oficialități cu o pompă demnă de vremurile în care Farfuridi și Cațavencu își împărțeau fripturile la primărie.

Alături de el, într-o dovadă supremă de eroism textil, s-a aflat primarul Iulian Soceanu. La un termometru care dădea în clocot, edilul s-a prezentat la datorie la costum complet și înfășurat mândru în tricolorul patriei. Să transpiri pentru patrie și suzetă sub privirile lui Mitroi este, fără îndoială, cea mai înaltă formă de devotament local. Tabloul politic a fost completat de prefectul liberal Adrian Picoiu și desăvârșit de prezența ministrului interimar al Dezvoltării, Cseke Attila, sosit special să se asigure că fondurile europene au fost convertite cu succes în biberoane de ultimă generație, dar și de o armată întreagă de parlamentari. Mitroi i-a amintit lui Cseke, de față cu toată lumea, că nu va mai fi mult timp ministru. Delicios! De altfel, Cseke Attila a fost vizibil stânjenit de tâmpițeii lui Mitroi, care erau în stare să aducă fanfara Armatei la porcăria aia. Raportul a fost, însă, de-a dreptul zdrobitor: la fața locului au fost prezenți mai mulți deputați și senatori decât bebeluși înscriși în scripte. Dacă se vota vreo lege între două pătuțuri, cvorumul era asigurat fără emoții.

Însă momentul culminant, cel care a smuls lacrimi de râs și a ridicat măscăreala la rang de artă solemnă, a fost intonarea imnului național. Cu mâna la piept, stând drepți pe asfaltul înroșit de caniculă, bravii noștri lideri au ascultat „Deșteaptă-te, române!” de parcă se pregăteau să treacă Carpații la baionetă, nu să predea cheia de la o cameră cu jucării. Mitroi și suita privesc spre viitorul patriei cu o dârzenie care sugerează că bătălia cu scutecele este cea mai grea încercare geopolitică a mileniului. Rămâne totuși o întrebare: ce s-ar fi întâmplat dacă în loc de o creșă se inaugura un spital sau un autostradă? Probabil că la Techirghiol trebuia adusă Garda de Onoare, focuri de artilerie și o binecuvântare de la Catedrala Mântuirii Neamului, cu însuși patriarhul deschizător de alai. Până atunci însă, cetățenii se pot culca liniștiți: granițele suzetelor sunt în siguranță, paza la olițe este asigurată de la cel mai înalt nivel județean, iar Florin Mitroi și armata sa de liberali au mai bifat o victorie de răsunet împotriva ridicolului.