Aplauze la doamna Maia, fără de care „guvernul meu” nu putea fi posibil: În timp ce Bolojan vizita crame și cimitire de eroi, pro-occidentalii îi preluau pe pro-europeni

În timp ce noi dezbatem verzi și uscate cu privire la ce s-a întâmplat într-o duminică dimineață, adevărul este că a ieșit în sfârșit în public un plan bine pus la punct de ceva vreme. Nicușor Dan, spre deosebire de ultimii doi președinți, nu avea controlul politic asupra partidelor. Scenariul guvernul meu nu putea fi realizat, după cum am văzut cu toții. Astfel, pentru câștigare de timp, a fost aruncat în față Eugen Tomac, un apropiat al lui Nicușor Dan. În spate însă, se croșeta magistral și militărește, cu rigoare matematiciană, punerea la punct a partidelor politice. De aceea am avut declarația de zilele trecute de doar trei minute de revoltă împotriva partidelor, concomitent cu publicarea listei de chirii la sume jignitoare ale partidelor politice. Am mai aflat și că nici amenzile și datoriile la stat nu și le plătesc! Cu Ilie Bolojan nu se mai putea, nici din perspectivă liberală, nici din perspectivă prezidențială. Lupta devenise una personală, nu mai era doar politică. Astfel, ceea ce vedem de astăzi dimineață este îndeplinirea acestui plan.

În timp ce liberalii sunt năuciți și nici nu se mai deranjează să ne explice ce este aceea o preluare ostilă a unui partid, pentru că de preluare prietenească nu a mai auzit nimeni până acum, realitatea este că Bolojan este mort și îngropat politic. Probabil va ajunge ca Ceaușescu să ceară un vot de încredere, însă se va urca în primul elicopter. În PNL, deja acum când citim aceste rânduri, s-au făcut majorități, s-au stabilit tovărășii, Bolojan în mod real nu mai există. Următorul la tăiere este Dominic Fritz. În mod evident, va fi răsturnat prin decizia definitivă de instanță și va părăsi atât Primăria Timișoara cât și șefia USR.

Matematic vorbind, dar și pragmatic, PSD este mulțumit prin desemnarea lui Adrian Veștea pentru că ei tot timpul au cerut tovărășie cu PNL, dar să nu fie Bolojan, astfel că astăzi avem PNL și nu-l avem pe Bolojan. PNL este și el mulțumit pentru că are șansa revenirii la butoane și nu mai este nevoit să-și piardă timpul, banii și nervii pe războaiele personale ale lui Bolojan. În privința USR, ei nici nu mai contează. Majoritatea PSD, PNL, UDMR, minorități, fiind o certitudine fără nicio problemă. Începând de astăzi rămâne doar să-i mai vedem pe găinarii din PNL, care ne-au înnebunit de cap timp de un an și jumătate cu reforma lui Bolojan, iar de astăzi ne vor spune că și ei au trăit sub dictatură și că în sfârșit sunt eliberați și că se reformează cu adevărat și că de acum încolo va fi mai bine și că în sfârșit un coleg al lor va prelua partidul și că… și că… și că…

Să nu uităm însă elementul principal al acestei răfuieli politice. Ea nu ar fi fost posibilă fără sprijinul tovărășesc al Maiei Sandu. Prietena de nădejde și-a îndeplinit din nou misiunea, plimbându-l pe săracul Ilie pe la cimitire de eroi, pe la crame, în timp ce pro-occidentalii îi preluau lui Ilie partidul pro-european. Lovitură de… maestră. Aplauze la doamna Maia!