Europa, tot mai dezinteresată de proiect. Ivan (Energie) a promovat în SUA Coridorul Vertical: România poate deveni țară de tranzit pentru gazele care se deplasează din Grecia spre nordul Europei

Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a reprezentat oficial România la Transatlantic Gas Security Summit de la Washington, unde a semnat o declarație comună cu reprezentanți ai Statelor Unite și ai mai multor state din Europa Centrală și de Est pentru consolidarea securității aprovizionării cu gaze naturale în regiune. Proiectul strategic „Coridorul Vertical” devine tot mai concret, iar implicațiile sale geopolitice și economice sunt semnificative pentru această parte a Europei.

Coridorul Vertical este un proiect regional care leagă rețelele de gaze din sudul Europei de cele din centrul continentului, pe direcția Grecia – Bulgaria – România – Ungaria, cu posibilitate de extindere spre Slovacia și Ucraina. Practic, este o „autostradă” de conducte existente și modernizate, care permite gazelor să circule de la sud la nord, nu doar din est spre vest, cum se întâmpla în mod tradițional. Prin acest sistem, gazele pot ajunge în regiune din terminalele de gaz natural lichefiat din Grecia, unde sunt aduse pe mare din state precum SUA sau Qatar, dar și din zona Mării Caspice, din Azerbaidjan. În același timp, coridorul poate transporta gaz extras din Marea Neagră sau din alte surse europene, facilitând schimburile între statele din regiune.

Ministrul Ivan a subliniat că, dacă proiectul Coridorului Vertical este dus la capăt, companiile românești ar putea obține venituri suplimentare anuale de până la 500 de milioane de euro. Estimările avansate de oficial sunt cuprinse între 250 și 500 de milioane de euro anual, ceea ce ar reprezenta un aport semnificativ la economia națională. Aceste cifre reflectă rolul strategic pe care România îl poate juca ca țară de tranzit pentru gazele care se deplasează din sud spre nord, dar și oportunitatea de a beneficia de prețuri mai reduse ale gazelor pentru consumatorii și producătorii locali.

Importanța proiectului este legată direct de vulnerabilitățile expuse în crizele energetice din 2006, 2009, 2014 și după 2022. Dependența de o singură sursă nu este o opțiune viabilă pentru securitatea energetică regională. Diversificarea rutelor și integrarea regională înseamnă stabilitate economică și putere de negociere mai mare în relațiile cu furnizorii externi. Declarația comună semnată de România în cadrul summitului transatlantic promovează diversificarea rutelor și surselor de aprovizionare cu gaze, consolidarea interconectărilor regionale între statele din Europa Centrală și de Est, precum și întărirea cooperării transatlantice în domeniul securității energetice.

Potrivit ministrului Ivan, „energia nu mai e doar despre resurse, ci despre putere economică, competitivitate și independență strategică”. România își consolidează astfel poziția de hub regional, cu beneficii directe pentru economie și pentru firmele românești. Alinierea cu Statele Unite în această inițiativă consolidează și dimensiunea geopolitică a proiectului, poziționând România și regiunile vecine mai departe de dependența energetică față de Rusia, în contextul tensiunilor geopolitice actuale. Totuși, Uniunea Europeană nu pare să se angajeze într-o discuție referitoare la ridicarea restricțiilor de finanțare a infrastructurii de gaze naturale. Surse din cadrul Comisiei Europene au declarat că UE nu intenționează să finanțeze noi proiecte de gaze fosile, deoarece rețeaua este deja considerată suficient de dezvoltată, iar actualul cadru TEN-E exclude un astfel de sprijin. Asistența Comisiei este în principal de ordin normativ și instituțional, nu financiar. Prioritatea strategică a UE rămâne inversarea fluxului Coridorului Transbalcanic, nu al Coridorului Vertical în ansamblu.

Conducta Trans-Balkan este axa prin care gazul rusesc a ajuns timp de decenii prin Ucraina spre sudul Europei, în Bulgaria și Grecia și la est în Turcia. Din 2020, odată cu funcționarea TurkStream, aceasta a fost practic inactivă. UE a inclus acest sistem de conducte în cele opt autostrăzi energetice, cu funcționare în flux invers, adică trimitând gaz din sud spre nord. Același sistem formează și „coloana vertebrală” a Coridorului Vertical, dar punctul său de plecare este Grecia și nu Turcia, ca în cazul Coridorului Transbalcanic. Coridorul Vertical limitează influența Turciei în regiune, spre deosebire de cel transbalcanic, prin care Turcia poate trimite gaze către Europa de Est de la cele cinci terminale GNL pe care le are în funcțiune. Dimpotrivă, Coridorul Vertical consolidează geopolitic Grecia și rolul acesteia în regiune față de Turcia, și din această cauză sunt și presiunile guvernamentale asupra UE pentru a prioritiza acest proiect.