Mitroi (CJ Constanța) vrea să nenorocească Biblioteca Județeană, pentru că lui nu îi place cartea: Plan de „reorganizare”, care duce la desființare

Consiliul Județean Constanța a anunțat o decizie care a generat reacții critice în rândul specialiștilor și al opiniei publice: înjumătățirea schemei de personal a Bibliotecii Județene I.N. Roman. Decizia, care ar urma să reducă numărul de angajați de la aproximativ 62 la 31 de persoane, ridică întrebări fundamentale la care președintele Consiliului Județean Constanța, Florin Mitroi, nu a oferit răspunsuri clare și pertinente.

Prima întrebare critică care se pune este: Cine face parte din Comisia de examene care a evaluat această decizie? Transparența procesului decizional este esențială atunci când se iau măsuri care afectează direct locurile de muncă și serviciile publice. Fără a cunoaște componența comisiei, fără a ști cine a luat această decizie și pe baza căror criterii, publicul nu poate evalua legitimitatea măsurii.

A doua întrebare pertinentă este: De ce mai trebuie dat examen pe un post ocupat? Aceasta este o practică care nu are justificare logică. Dacă un post este deja ocupat de o persoană care îl exercită, testarea din nou a acelei persoane pentru același post pare o măsură administrativă nejustificată.

Cea de-a treia și poate cea mai importantă întrebare este de natură comparativă. Județul Constanța este de două ori mai mare decât județul Alba, atât din punct de vedere al populației cât și al suprafeței. Cu toate acestea, Consiliul Județean Constanța propune să reducă schema de personal a Bibliotecii Județene la 31 de angajați. Această cifră este insuficientă pentru a asigura funcționarea unei instituții culturale într-un județ cu dimensiunile și nevoile Constanței. Comparația cu Alba este relevantă: dacă Alba poate funcționa cu o anumită schemă de personal, Constanța, fiind de două ori mai mare, ar trebui să aibă o schemă cel puțin proporțional mai mare, nu mai mică.

Realitatea practică este simplă: o bibliotecă județeană nu poate funcționa eficient cu 31 de angajați. Aceasta nu este o opinie subiectivă, ci o constatare bazată pe necesitățile unei instituții culturale care trebuie să servească o populație mare și dispersată pe o suprafață vastă. Serviciile bibliotecii includ catalogarea, gestionarea colecțiilor, servicii de referință, programe culturale, și administrație. Cu 31 de angajați, biblioteca ar fi forțată să-și reducă drastic serviciile, să-și închidă sucursale, și să-și abandoneze programele culturale și educative. Alternativa care se impune este clară: dacă Consiliul Județean Constanța nu poate asigura o schemă de personal adecvată pentru Biblioteca Județeană, atunci ar trebui să o închidă. Aceasta ar fi mai onest decât să pretindă că instituția funcționează normal cu o schemă de personal insuficientă. Închiderea unei instituții culturale este o decizie drastică, dar este mai bună decât să lase instituția să se degradeze lent și să ofere servicii de calitate scăzută.

Istoricul recent oferă perspective importante. Nicușor Constantinescu, fostul președinte al Consilului Județean Constanța, nu a procedat în acest fel chiar și atunci când a fost forțat să taie posturi din cauza OUG 63 a premierului de atunci, Emil Boc. OUG 63 a fost o măsură drastică care a impus reduceri salariale și de personal în sectorul public. Cu toate acestea, Constantinescu a găsit modalități de a implementa aceste reduceri fără a compromite funcționarea instituțiilor culturale. El a demonstrat că este posibil să se gestioneze o criză bugetară fără a distruge instituțiile publice. Florin Mitroi nu a oferit o justificare similară. El nu a explicat dacă această decizie este rezultatul unei crize bugetare, al unei directive de la nivel central, sau al unei alegeri deliberate de a reduce finanțarea culturii. Absența acestor explicații este în sine o problemă. Publicul are dreptul să știe de ce se iau decizii care afectează serviciile publice.

Dar, în contextul în care conducerea județeană nu pare a fi o mare admiratoare a cărților și a culturii în general, această reducere devine oarecum previzibilă. Nimeni nu și-l poate imagina pe Florin Mitroi în bibliotecă, cufundat în lectură, meditând asupra unei cărți. Dezlănțuirea pe o instituție culturală este, prin urmare, de înțeles. De ce să finanțezi ceva pe care nu o folosești și pe care nu o înțelegi?