2026 cu impozite colosale și nervi întinși – Bolojan ne-a făcut „o țară ca afară”: Plătim taxe mai mari ca în Germania!

România intră în 2026 cu o realitate fiscală care nu mai poate fi ambalată în comunicate: impozitele locale au crescut abrupt, regulile de calcul s-au schimbat, iar peste toate s-a așezat un haos administrativ care transformă plata unei obligații legale într-o loterie. Pentru mulți contribuabili, șocul nu a fost doar suma mai mare, ci faptul că aceeași datorie pare să se modifice de la o zi la alta, uneori după ce ai plătit deja. Iar când oamenii cer explicații, răspunsul se pierde între primării, platforme digitale și instituții care își pasează responsabilitatea.

În acest context, profesorul universitar Bogdan Glăvan a readus în discuție o comparație care a inflamat rapid spațiul public: susține că, pentru anumite categorii de autoturisme, taxele plătite în România pot ajunge la niveluri egale sau chiar mai mari decât în Germania, deși veniturile românilor sunt mult mai mici. Într-un mesaj public, acesta acuză indiferența și aroganța guvernanților și leagă presiunea fiscală de creșterea extremismului și a demagogiei, afirmând că „sursa” acestor fenomene ar fi „opresiunea sistematică” resimțită de „omul cinstit, omul simplu”. Glăvan susține că statul român impune taxe pe proprietate „în termeni nominali” mai mari decât Germania și indică distorsiuni în calculul impozitelor auto, mai ales acolo unde formula se sprijină puternic pe cilindree, deși piața este plină de hibride și plug-in hibride care pot avea motoare termice mici, dar puteri totale mari. El vorbește despre „anomalii” și compară situația cu logica „pensiilor speciale”, sugerând că în România ar exista și „impozite speciale”.

În paralel, nemulțumirea nu mai este doar teoretică. Mai mulți locuitori din Sectorul 2 al Capitalei au semnalat pe rețelele sociale că impozitele locale afișate pe platforma Ghișeul.ro au crescut subit, de pe o zi pe alta. Unii au indicat diferențe de zeci de lei în 24 de ore, iar un exemplu citat în presă arată cum impozitul pe clădiri ar fi crescut de la 402 lei la 565 lei într-o singură zi. Pe lângă majorări, oamenii au reclamat și dificultăți de acces: platforma a fost suprasolicitată și a funcționat intermitent. Explicațiile oficiale arată spre un blocaj de sincronizare între sistemele locale și platforma națională. Dragoș Cristian Vlad, președintele Autorității pentru Digitalizarea României, instituția care gestionează Ghișeul.ro, a declarat într-o intervenție televizată că românii ar trebui să mai aștepte aproximativ o săptămână înainte de a plăti, pentru că primăriile încă își actualizează datele. Mesajul, deși pragmatic, a fost primit prost de contribuabili: pentru mulți, ideea de a amâna plata ca să nu plătești greșit sună ca o recunoaștere că sistemul nu este stabil exact când oamenii au nevoie de el.

O relatare similară vorbește despre o revoltă extinsă după ce tot mai mulți români au reclamat că noile taxe locale nu doar că au crescut puternic, dar ar fi fost și calculate greșit în unele cazuri. Sunt descrise situații în care contribuabilii au plătit sumele afișate inițial, iar ulterior au constatat că valorile au fost modificate și trebuie achitată o diferență. În exemplele prezentate, diferențele ajung la zeci de lei apărute într-un interval scurt, după reverificare. Pe aceeași linie, economistul Adrian Codîrlașu a folosit recent o formulare care traduce povara fiscală într-o imagine ușor de înțeles: românii ajung să muncească „7-8 luni pe an” pentru a plăti impozitele către stat, din cauza costurilor directe și indirecte pe forța de muncă. Chiar dacă astfel de estimări depind de metodologie, mesajul de fond rămâne: pentru o parte mare din populație, raportul dintre venituri, taxe și costul vieții a devenit sufocant, iar orice creștere suplimentară se simte ca o penalizare, nu ca o contribuție.

Disputa a căpătat rapid și o dimensiune politică. Deputatul USR Claudiu Năsui a distribuit mesajul lui Bogdan Glăvan și a adăugat propriul comentariu, în care îl acuză pe Ilie Bolojan și guvernul condus de acesta că direcționează banii colectați prin taxe mai mari către rețele clientelare și către programe de tip PNDL – Anghel Saligny, precum și către scheme de ajutor de stat pentru mari companii. Năsui susține că reducerile de cheltuieli nu ar fi fost semnificative în anumite zone și indică faptul că presiunea de ajustare bugetară ar fi fost transferată în principal către contribuabili. Până la această oră, Ilie Bolojan nu a prezentat public un punct de vedere la aceste acuzații.

În același registru, este invocată alocarea a 2,4 miliarde de lei către Ministerul Dezvoltării pentru decontări pe Programul Anghel Saligny, pe fondul epuizării bugetului programului încă din august, ceea ce alimentează criticile legate de deficit și de modul în care sunt prioritizate cheltuielile publice. Dincolo de duelul de declarații, miza rămâne una structurală: dacă taxarea produce distorsiuni evidente între situații similare, iar administrarea produce diferențe de la o zi la alta, problema nu mai este doar nivelul impozitului, ci credibilitatea întregului sistem. Când contribuabilul vede notificări contradictorii sau descoperă diferențe după ce a plătit, încrederea se rupe, iar fără încredere nici cea mai corectă politică fiscală nu mai are legitimitate.

Pentru 2026, presiunea nu este doar să se colecteze mai mult, ci să se colecteze clar și predictibil: reguli stabile, date sincronizate, corecții rapide când apar erori și transparență asupra modului în care sunt cheltuiți banii. Altfel, orice nouă ajustare fiscală riscă să devină combustibil pentru polarizare, iar discuția despre deficit și bugete se va transforma inevitabil într-o discuție despre legitimitate.