Monitorizarea apelor fără control urbanistic: Inițiativă alarmantă, susținută de senatorul Coșa (PNL), devine poarta abuzurilor administrative și a riscurilor de mediu – DOCUMENTE

Pe 22 septembrie a.c., Senatul României a adoptat, cu o majoritate covârșitoare (72 de voturi „pentru”, doar 2 „contra” și 44 de abțineri), o propunere legislativă care elimină practic orice control urbanistic și tehnic asupra instalării sistemelor de monitorizare a resurselor de apă și a construcțiilor hidrotehnice. Proiectul, susținut activ de senatorul liberal constănțean Silviu Coșa, se află acum în circuitul Camerei Deputaților pentru votul final și ridică semnale de alarmă serioase privind siguranța, transparența și buna guvernanță în gestionarea infrastructurii critice de mediu din România.

Sub pretextul accelerării absorbției fondurilor europene și al reducerii birocrației, inițiativa prevede exceptarea totală de la regimul autorizațiilor de construire pentru o gamă extrem de largă de echipamente – senzori, camere video, stații automate, panouri solare, cutii de transmisie, structuri de susținere și „alte piese auxiliare” – instalate de autoritățile statului pentru monitorizarea calitativă și cantitativă a apelor sau a comportării construcțiilor hidrotehnice. Argumentul inițiatorilor: aceste lucrări sunt „ușor demontabile”, nu implică fundații adânci și nu afectează stabilitatea solului sau a construcțiilor existente. Realitatea din teren și practica administrativă arată însă că orice intervenție, oricât de minoră ar părea pe hârtie, poate avea consecințe semnificative asupra infrastructurii, mediului și chiar siguranței publice. Lipsa totală a oricărui filtru administrativ – fie el notificare, aviz rapid sau consultare minimă cu autoritățile locale – înseamnă că astfel de echipamente pot fi amplasate oriunde, oricum, fără niciun control ex-ante. În zone sensibile – baraje, maluri de ape, arii naturale protejate, zone urbane dense sau monumente istorice – această derogare deschide larg poarta abuzurilor, a amplasărilor defectuoase, a suprapunerii cu alte utilități sau chiar a intervențiilor ireversibile asupra mediului și patrimoniului. Mai grav, lista de echipamente și lucrări exceptate este formulată vag și deschis, permițând interpretări abuzive și extinderea treptată a derogării către lucrări din ce în ce mai complexe, sub pretextul „monitorizării” sau al „interesului public”. Fără criterii tehnice clare, fără limitări de amplasament și fără obligații suplimentare de transparență sau responsabilitate, există riscul ca această excepție să fie folosită ca portiță pentru ocolirea oricărei forme de control urbanistic sau de protecție a mediului.

Expunerea de motive a proiectului ignoră cu desăvârșire aceste riscuri, prezentând doar avantajele administrative și de cost pentru stat, fără a analiza impactul potențial asupra infrastructurii, comunităților locale sau mediului. Nu există nicio mențiune despre nevoia de consultare cu specialiști în urbanism, protecția mediului sau cu autoritățile locale direct afectate. Nu se precizează cine răspunde dacă, ulterior instalării, apar probleme tehnice, de mediu sau juridice cauzate de lipsa autorizării. Nu este clar nici cum se va remedia rapid o amplasare greșită sau un abuz administrativ:

Este cu atât mai surprinzătoare susținerea senatorului Silviu Coșa – cunoscut pentru pozițiile sale de regulă echilibrate și pentru prudența financiară – pentru o inițiativă care, în esență, elimină orice formă de control, responsabilitate sau garanție în gestionarea infrastructurii critice de mediu.

Adoptarea la Senat cu o majoritate atât de largă, în absența unei dezbateri reale despre riscurile pe termen lung, arată superficialitatea cu care se tratează chestiuni esențiale pentru siguranța publică, protecția mediului și dezvoltarea urbană sustenabilă. Camera Deputaților are acum responsabilitatea de a corecta aceste derapaje și de a pune pe primul plan interesul public real, nu doar eficiența birocratică pe termen scurt.